Dionisie în secolul al XXI-lea. O întâlnire a epocilor, artelor și artiștilor

By | 21/05/2013

yuri_holdin_00În ultimii ani, Rusia a fost martora nașterii unui proiect cultural: „Dionisie – fresce pentru lume”. Este prima dată când arta contemporană a fotografiei s-a ocupat de vechiul spațiu rusesc în istorie, arhitectură și pictură murală ca principala sa temă. Acest fapt a generat o abordare complet nouă a monumentelor de acest tip, o abordare care nu pare să aibă nicio paralelă cu nicio altă zonă din lume. Aproximativ 500 de lucrări originale de fotografie artistică au devenit baza pentru expoziția: „Fresce din vechea Rusie. Dionisie cel înțelept. Epoca de aur a pictării icoanelor, secolele XIV-XV și accesul structural la album prin vălul a cinci secole. O întâlnire intimă cu fresce ale lui Dionisie cel înțelept”. Expoziția și publicațiile, alături de unele inovații tehnice care au inspirat proiectul cultural „Rusia: Frescele pentru lume ale lui Dionisie”, are ca scop să prezinte în fața lumii contemporane, într-un nou limbaj pictografic, întruchiparea unică a vechii culturi rusești. Sfârșitul secolului al XV-lea e dominat de către marele iconograf Dionisie cel înțelept. Frescele încă împodobesc Catedrala Nașterii Maicii Domnului din mănăstirea Sfântul Ferapont, situată la aproximativ 570 Km la nord de Moscova. Importantul autor și regizor Yuri Holdin, un artist autentic al picturii cu lumină și un editor important, a dat un nou sens fotografiei ca mijloc de a traduce spațiul spiritual și arhitectural al artei religioase. Aici este într-adevăr o carte fabuloasă și fără precedent: „Dincolo de vălul a cinci secole”. Autorul ei, Yuri Holdin un artist fotograf foarte special, a creat o publicație care mie îmi pare că începe o revoluție atât în critica de artă a acestei țări cât și în tipărire. Aceasta a fost aprecierea albumului făcută în cadrul unei emisiuni TV de către binecunoscutul critic de artă și strălucitul lector dr. în Filozofie, Vadim Mikhaliov. Abia acum, când proiectul a ajuns în domeniul public, suntem capabili să apreciem exactitatea judecății sale de valoare, alături de acest profesor, printre multe alte daruri, cu o noutate subtilă, creativă în artă. Nu am avut nicio altă publicație care să se ocupe de fapt cu toate picturile murale din mănăstirea Sfântul Ferapont și aceasta nu este numai o colecție fenomenologică, este mai mult o cercetare filozofică, de fapt, este mentalitatea artistului care se revelează prin culorile lui Dionisie cel înțelept și aceasta iese cu adevărat în evidență. Albumul este de fapt un film într-o carte. Întorcându-i paginile, înțelegi pas cu pas nu doar logica narațiunii ci și un anumit ritm muzical împărtășit ei. O simfonie de acest fel este într-adevăr o revelație. Autorul a reușit, pe de o parte, să reproducă scenele picturii murale într-o narațiune perfectă în conformitate cu logica narațiunii biblice. Iar pe de altă parte, a reușit o acuratețe deplină a culorii pentru fiecare compoziție a frescelor lui Dionisie cel înțelept, de la mănăstirea Sfântul Ferapont. Lucrările de fotografie artistică ale lui Holdin au pus o întreagă școală de critică de artă sub semnul întrebării, acea școală, care respinge fotografia ca artă, și privește copiile pictografice ca substitute adecvate pentru lucrări originale sau ca reproduceri fotografice ale vechii picturi murale rusești. Acest lucru a devenit evident odată cu publicarea albumului „Dincolo de vălul a cinci secole”, când compararea dintre fotografii ale picturilor murale cu copiile lor a devenit posibilă. Yuri Holdin a respins obișnuitele metode artistice dominante de fixare fotografică, de reproducere și digitalizare, utilitare în însăși natura lor, considerându-le improprii să înregistreze pictura murală tridimensională. Astfel, creând în domeniul fotografiei artistice, el permite spectatorului să vadă volumul arhitectonic, lumina și culoarea și până și textura fiecărei compoziții, transmițând imaginile vizuale în integritatea lor, fie o anumită frescă, un peisaj al peretelui sau întreaga catedrală. Lucrările sale de artă fotografică respectă reguli canonice precum perspectiva inversă și principiul luminii care se revarsă, care dă impresia așa-numitei „a patra dimensiuni”. Astfel, pentru ca spațiile aeriene de lumină naturală să nu fie deformate, pozările în catedrală au loc pe timpul zilei, în contrast cu pozările obișnuite nocturne. Iluminatul se face în mod omogen, parametrii colorimetrici sunt stabili, echilibrul de culoare e sub control strict. Întâi de toate, ar trebui să ne amintim că întrebarea dacă fotografia trebuie să fie considerată o artă, a devenit cu mult timp înainte, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, o problemă de dezbatere. Eu consider că Holdin a fost de acord că într-adevăr este artă și este una minunată. El a trebuit să facă față unei sarcini extrem de dificile: aceea de a reproduce în mod adecvat bogăția și subtilitatea culorilor și coordonarea armonioasă a compozițiilor picturilor murale din mănăstirea Sfântul Ferapont, care aparțin lui Dionisie cel înțelept. Sarcina a descurajat mulți fotografi la acea vreme, în timp ce se străduiau să transmită nu doar culoarea, ci însăși energia luminii care stă ascunsă în pictura murală a lui Dionisie, creând un sentiment special de sfințenie, inseparabil de ea. O realizare nu mai puțin importantă este surprinderea elementului dramatic al frescelor, ceea ce este clar că un număr așa de mare de compoziții, unite de maestrul din vechime într-o singură concepție creativă nu poate fi lipsită de o anumită calitate dramatică internă. În viața frescelor, acest fapt dă posibilitatea de a conferi caracter dinamic compozițiilor sale. Nu cred că este ușor să se înțeleagă deplin, în special din partea unui artist fotograf, că fiecare operă de artă autentică este asemenea acelei lucrări pe care n-o poți realiza de două ori. Impresia pe care o transmit depinde de prea multe lucruri: în primul rând, de căderea luminii, iar lumina se schimbă neîncetat. Ceea ce mă uimește cel mai mult este că frescele lui Holdin, noile sale fresce fotografice pe care le vedem, nu sunt mai puțin dependente de schimbarea drastică de lumină. El a înțeles profunda relație dintre picturile murale și spațiul înconjurător și și-a construit albumul nu doar ca pe o unitate, ci ca pe o compoziție ce trăiește în această lume schimbătoare cu fiecare atingere de lumină. Un artist nu poate să nu fie un interpret, exprimându-și și propriul său punct de vedere. Interpretarea lui Holdin este cea a unui om conectat intim cu marele Dionisie și cu viziunea sa despre lume. El transmite prezentului în mod adecvat timpul lui, pentru că el simte urgența remarcabilă a frescelor pentru noi. Pentru cei care nu au fost niciodată la mănăstirea Sfântul Ferapont, aceste frescele fotografice ar putea demonstra că epocile doar se oglindesc, și trebuie să spun că frescele lui Holdin pot oferi o imagine deplină și nedistorsionată. Utilizând resursele unice ale picturii cu lumină și respectând principiul demonstrației cu sens, un artist fotograf creează pânze ale propriei sale valori pictografice. Noutatea acestei abordări constă în combinarea subtilă a caracterului creativ al muncii unui fotograf cu exactitatea strictă a rezultatelor sale, ceea ce face aceste fresce reproduceri perfecte în contrast cu oricare alte copii făcute de mână. Însăși natura picturii cu lumină, ca metodă de reflectare a lumii, conferă această exactitate. Arta fotografiei s-a dovedit aptă de a crea imagini unice care sunt deodată lucrări de artă și mărturii documentare. Pe lângă imaginea spațială a catedralei înseși, plasate de către fotograf în contextul ei ambiental fizic și social, apare o notă radical diferită. Aici ne întâlnim cu o abordare cinematografică de examinare a unui subiect. Și o altă trăsătură, specifică proiectului, este dimensiunea interioară a personalității lui Dionisie: imagini și subiecte din perspectiva gândirii teologice ortodoxe creștine. Acesta pare a fi cel mai potrivit mod de a înțelege stilul contemplativ al icoanei. Gândirea ei este dezvăluită de propria sa apariție în căutarea spirituală care a copleșit Rusia la sfârșitul secolului al XV-lea. Astfel, interdependența dintre bazele pictografice și contextuale ale artei religioase a fost restaurată; un lucru esențial, neglijată anterior, deoarece pictura murală a fost privită ca parte a unui studiu mai general al picturii monumentelor în arheologie. O analiză a principiilor teologice care sunt fundamentale pentru frescele de la mănăstirea Sfântul Ferapont, întreprinsă de Yuri Holdin împreună cu criticul de artă Ecaterina Danilova – care a scris un studiu despre Dionisie și timpul său, și a aplicat comentariul său compozițiilor, ne oferă o înțelegere mai mare a personalității artistului. Trebuie să admitem că știm prea puține despre el. Cronicile oferă informații atât de puține, încât ideea noastră despre viața lui rămâne extrem de vagă. Mult mai multă mărturie pozitivă ne oferă picturile sale murale, pulsând de viață, fără îndoială de viața pronaosului. Noua percepție asupra lui Dionisie, demonstrată în proiect, explică de ce moștenirea sa ar trebui discutată nu doar ca un fenomen original, ci plasat în contextul succesiunii. Comparând căutarea sa spirituală și creatoare cu cea a celebrilor săi predecesori, Teofan Grecul și Sfântul Andrei Rubliov, putem vedea frescele din mănăstirea Sfântul Ferapont ca fiind zenitul atât al vieții lui Dionisie cât și – ceea ce este mult mai important – al întregii dezvoltări a gândirii religioase rusești în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Rusia a evoluat în teologie nu așa mult prin cuvinte, cât prin imagini. Găsindu-și propria sa cale prin intermediul unei teologii unice, pline de culoare, exprimarea experienței rugăciunii prin artă a fost principalul scop pentru Teofan, Rubliov și pentru mulții lor contemporani, mai puțin cunoscuți. Cu toate acestea, Dionisie a fost cel care a fost apt să exprime măsura deplină a unirii omului cu Dumnezeu, sensul ultim al Întrupări. Nici înainte, nici după Dionisie, omul îndumnezeit și lumea, transfigurați de lumina divină, nu au fost pictați cu atâta putere spirituală și perfecțiune artistică. Astfel, geniul lui Dionisie a încoronat epoca de aur a picturii de icoane în Rusia. Nimeni după el nu a pictat cu asemenea integritate, până acum. O combinație rară de artă a picturii cu lumină și de perspectivă teologică asupra picturii de icoane a pus proiectul pe un loc înalt, binemeritat în viața culturală contemporană, și i-a permis să prezinte apogeul întregii arte rusești întregii lumi. Dar ceea ce pare a fi încă și mai important, fotografia artistică ne-a ajutat să înțelegem la adevărata valoare însemnătatea personală a maestrului. Proiectul cultural „Rusia: Frescele pentru lume ale lui Dionisie” a ridicat, prin publicațiile și materialele sale vizuale, problema canonizării bisericești a lui Dionisie cel înțelept. Dionisie nu este doar un artist în sensul obișnuit al cuvântului; el este într-adevăr un mentor duhovnicesc al conștiinței rusești, un creator al spiritului nostru național. Să ne gândim la un eveniment neobișnuit care a avut loc în 1480. Acest fapt a avut loc în timpul vieții lui Dionisie. În acel timp, Rusia fusese pentru aproape 240 de ani sub jugul tătaro-mongol. În acel an, mongolii au venit din nou să-și întărească dominația. Timp de câteva luni, au stat pe malul râului Ugra, neavând curajul să îl treacă și apoi și-au întors hoardele înapoi înspre sud. Astfel, jugul a fost îndepărtat. Istoricii descriu evenimentul fără a-l explica. Ei erau siguri că a avut loc un fel de întrecere spirituală și se pare că a existat o putere spirituală care a întrecut forța invadatorilor, o forță care i-a speriat și care i-a alungat departe. De unde ar fi putut veni această puternică forță spirituală? Cine ar fi putut-o inspira? Creatorii ethosului nostru național au fost și ei siguri, de la Serghie de Radonej și nenumărații lui ucenici, incluzându-i pe Sfântul Chiril, Ferapont, Andrei Rubliov și fără nicio îndoială, Dionisie cel înțelept. Pictura murală de la mănăstirea Sfântul Ferapont a fost executată la scurt timp după retragerea mongolilor. Și care este mesajul general? Te umple de bucurie inefabilă, de admirație nepieritoare. Priviți doar la cel mai adânc albastru ultramarin din turcoaz, ca aer ceresc curgând de sus, la nuanțele subtile amintind de frumusețea eternă. Astfel de mărturii ale lumii cerești pot veni doar de la Dumnezeu. De aceea nu ar trebui să ezităm, conform unei datorii istorice, să îl canonizăm pe Dionisie ca sfânt. Atunci oamenii i s-ar adresa în propria lor căutarea lăuntrică spirituală și el nu va întârzia să ne ajute. Nu a existat niciodată o asemenea șansă de a înțelege în deplinătatea ei o capodoperă integră din perioada de aur a pictării icoanelor, păstrată până acum în frumusețea ei originală. Nu a existat niciodată șansa de a pătrunde atât de intim în spațiul în care aceste imagini au locuit de mai bine de 500 de ani. Este uimitor modul în care arta picturii cu lumină ne-a oferit vederea acelei lumini imateriale care vine neîncetat din lumea nevăzută, care conferă sens vieții noastre pământești. Prin intermediul operei spirituale, rafinate a artiștilor contemporani, a artiștilor luminii, am putut vedea asemănarea nepământească a formele și transparența purtătoare de lumină a culorilor cu care lumina frescelor lui Dionisie ne însoțește spre eternitate.

Frescele lui Dionisie sunt incluse în Lista UNESCO a Moștenirii culturale a lumii și în Legea celor mai prețioase obiecte ale popoarelor Rusiei.  

Traducere: Florin Toader Tomoioagă

Iată mai jos câteva imagini cu artistului fotograf Yuri Holdin și cu opera lui:

This slideshow requires JavaScript.

(Citit de 100 ori)