Anul pastorației în mănăstiri

By | 17/03/2015

imagine_22Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, se va organiza, în data de 18 martie 2015, ora 18.30, la Sala Magna „Iuliu Maniu”, a Universității „Aurel Vlaicu”, o conferință publică închinată pastorației în mănăstiri. Invitat va fi Părinte Hrisostom Filipescu, egumenul schitului Țibucani, Sf. Mănăstire Secu. Părintele Hrisostom, „un isihast al iubirii”, va conferenția cu tema „Puține cuvinte, multă iubire”.

Evanghelia este viața cea nouă ca dar și posibiliatate de mântuire pentru toți credincioșii. Conform Sf. Vasile cel Mare, iubirea este realitatea care leagă monahii între ei pentru o civilizație a iubirii. Prin iubire se asigură libertatea, prin alegerea personală a fiecăruia. Monahul trăiește „taina Bisericii”, ca taină a împărăției cu Dumnezeu și cu oamenii, pentru a trăi unitatea credinței și a împărtășirii Sf. Duh, care este un deziderat al tuturor credincioșilor. Adevăratul monah cunoaște, prin experiență personală, eclezială, că Biserica este comuniunea cu și în Hristos, sinaxa fiilor lui Dumnezeu, familia cea întru Hristos a lui Dumnezeu. Monahii arată dragoste pentru cei aflați în lume: rugăciune din inimă pentru cei vii și răposați, știuți sau neștiuți. Ei sunt chemați să cuprindă, în rugăciune și slujire, omul de pretutindeni (ospitalitate, sfaturi duhovnicești etc). Monahul se „unește cu Dumnezeu” (asceza este unirea conștientă a neputinței omului cu puterea lui Dumnezeu), ca apoi oamenii să găsească liman, nădejde și pace alături de el. Monahul dobândește „o inimă milostivă” față de toată creația, pe care Dumnezeu o iubește. Sunt și monahi, chemați de Domnul Însuși pentru a primi misiunea de propăvăduire și de trezire a conștiinței oamenilor. Un asemenea monah este mereu „la dispoziția lui Dumnezeu”, gata mereu să asculte chemarea Aceluia.

Instituția Bisericii este harismatică, iar harismele sfinte lucrează ca așezăminte călăuzitoare spre mântuirea poporului lui Dumnezeu. Nu există oameni harismatici, ci oameni care devin harismatici. Duhovnicii nu au primit o harismă, ca însușire statică, doar pentru ei, ci primesc o binecuvântare, care li se dăruiește în mod continuu și trebuie împărtășită în mod continuu. De aceea mănăstirile sunt chemate să devină „rai pământesc”, un loc în care un pelerin al credinței în Hristos poate vedea caracterul hristic reflectat pe chipurile liniștite ale monahilor, ale celor care duc „lupta cea bună”(1Tim. 6, 12). Ceea ce contează (și acest lucru este valabil și pentru cei din lume) este consecvența programului duhovnicesc. Numai sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu este sănătos. Iar Dumnezeul creștin este încântat de mântuirea noastră.

(Citit de 38 ori)