Duhul Sfânt este izvorul viu al mărturisirii credinţei

By | 15/06/2015

teofan_mada_03Pastoraţia Bisericii este un „prezent continuu”, iar harul misiunii curge permanent, și aceasta pentru că niciodată nu-i va lipsi prezenţa Domnului Iisus Hristos, în puterea Duhului Sfânt, izvorul viu (fons vivus) al propovăduirii, conform promisiunii Sale: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mat. 28, 20). Relativismele de tot felul, incoerenţele noastre și superficialitățile în domeniul religios nu sunt un temei serios pentru a nu împlini această împovărătoare dar şi fascinantă angajare vocațională, care aparţine naturii însăşi a Bisericii şi care este esența și misiunea ei primară. Iubirea lui Hristos ne cheamă pe fiecare dintre noi pentru a răspunde acelei părți a istoriei mântuirii pentru care eu am fost chemat. Iubirea lui Hristos „nu constrânge” (2 Cor. 5, 14): o mărturiseşte viaţa pilduitoare a unui mare număr de creștini care, impulsionaţi de iubirea faţă de Iisus Hristos, au întreprins, de-a lungul întregii istorii a lumii noastre, iniţiative, atitudini şi fapte de tot felul pentru a proclama și vesti Evanghelia iubirii la toată lumea şi în toate domeniile societăţii, iar aceasta, ca îndemn şi invitaţie perenă adresată oricărei generaţii creştine chemată de a-şi îndeplini cu generozitate și fidelitate îndemnul lui Hristos – Mântuitorul. De aceea, propovăduirea şi mărturia sfântă a Evangheliei sunt prima slujire și prima valoare pe care creştinii pot să o aducă oricărei persoane de pretutindeni, chemaţi să comunice tuturor iubirea filantropică a lui Dumnezeu, care s-a manifestat în mod deplin în unicul Mântuitor al lumii, Iisus Hristos. Iubirea care vine de la Dumnezeu ne uneşte cu El şi ne transformă într-un noi care depăşeşte diferențele și dezbinările noastre şi ne face să devenim una întru El, până când, la sfârşit, Dumnezeu va fi «toate în toţi» (1 Cor. 15,28).

imagine_01Prin Taina Bisericii, Trupul Său pnevmatizat, Hristos vrea să ajungă la orice epocă a istoriei, vrea să fie contemporan cu omul de pretutindeni, în orice loc de pe pământ şi în orice domeniu al societăţii, să ajungă la fiecare persoană, pentru ca toţi să devină o singură turmă şi un singur păstor: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiți Evanghelia la toată făptura! Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mar. 16, 15-16). Biserica, care încă din ziua de Rusalii manifestă universalitatea misiunii şi a pastoraţiei sale, asumă, în Hristos şi cu Hristos, nenumăratele comori culturale ale oamenilor din toate timpurile şi locurile istoriei umane. Orice context cultural și social contemporan poate dezvălui aspecte ale potenţialului Evangheliei prea puţin explicate anterior, dar care pot îmbogăţi viaţa concretă a creştinilor şi a pastoraţiei Bisericii. Datorită şi acestui dinamism, tradiţia sfântă care vine de la apostoli, se dezvoltă continuu în Biserică sub asistenţa Duhului Sfânt. Taina Bisericii este în întregime animată de dinamismul Duhului Sfânt, care este un dinamism vocațional în sens cuprinzător, viu și imuabil, pornind de la Avraam, care cel dintâi a ascultat chemarea lui Dumnezeu până la acel „iată-mă” al Mariei, reflexie perfectă a aceluia, al Cuvântului lui Dumnezeu, în momentul în care primește de la Tatăl chemarea de a se întrupa în istorie (cf. Evr. 10, 5-7). Astfel, în izvorul viu al Bisericii, chemarea fiecărui creștin este o taină treimică, pentru o experienţă treimică: taina întâlnirii cu Iisus Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu Tatăl ne cheamă la comuniunea cu El și pentru aceasta vrea să ne dăruiască pe Sfântul Său Duh. În Sfântul Duh noi putem să-i răspundem Fiului și Tatălui în mod autentic, în cadrul unei relații filiale de iubire. Fără respirația Duhului, slujirea creștină pur și simplu nu se explică, nu este autentică, își pierde noima sa existențială. Acelaşi Domn Iisus Hristos, prezent și lucrător prin Duhul în Biserica Sa, precedă opera celor care l-au iubit pe Dumnezeu, o însoţeşte şi o urmează, făcând să rodească munca lor: ceea ce s-a întâmplat la începuturi continuă de-a lungul întregului curs al istoriei mântuirii.

(Citit de 120 ori)