Ce este Iisus Hristos pentru omul contemporan?

By | 17/06/2015

teofan_mada_05Numai prin dragostea lui Hristos ce Se răstigneşte putem să biruim toate „urâciunile” acestei lumi. Prin dragostea Lui răstignitoare putem deveni, din robii mândriei şi slavei deşarte, fii lucrători ai smereniei slujitoare, din purtători ai dorinţelor egoiste prin aceeaşi dragoste putem devenii slujitori ai fraţilor noştri şi lucrători ai libertăţii dragostei. Cea mai mare boală a omului este necunoaşterea lui Dumnezeu, fără de care omul rămâne singur, trist, mâhnit, nedumerit. „Dăruieşte-mi lumina cunoaşterii Tale” pentru că sufer de necunoaştere, însăşi lipsa cunoştinţei adevărate a lui Dumnezeu este cea mai mare suferinţă pe pământ. Noi toţi conştientizăm propria noastră neputinţă, propria noastră neîmplinire şi neştiinţă. Una din cele mai mari suferinţe în această lume este necunoaşetrea voii lui Dumnezeu cu noi. Una este să ne amintim de cuvinte şi alta este să le înfăptuim în viaţa noastră. Dar în ce poziţie se află astăzi omul contemporan faţă de persoana la Iisus Hristos? Sunt două mii de ani de la venirea lui Hristos în lume şi Hristos rămâne necunoscut pentru lume, sau lumea are o idee greşită despre El. Acest lucru nu lasă fără influenţe nici societăţile creştine. Există impresia că Hristos este un simplu Dumnezeu printre mulţi alţi zei care acum locuiesc în cer, foarte departe de noi, că „religia” pe care a înfiinţat-o este o religie frumoasă, poate cea mai frumoasă, şi că invăţătura sa morală, deşi este severă, este perfectă. Desigur, Hristos este un personaj istoric, dar desigur că nu este numai atât. Este un dascăl şi un model mare, necesar şi important prin predicile de care lumea s-a folosit şi prezenţa Sa a constituit un stadiu pentru cursul istoriei. Dar Iisus nu este doar atât.

          Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru, Mântuitorul, Dumnezeu-omul, a doua persoană din Sfânta Treime, care are aceeaşi fire cu Tatăl, Cuvântul cel necuprins, Cuvântul cel nevăzut, Întrupat, cel Răstignit, care a Înviat şi S-a Înălţat, este Calea, Viaţa, Lumina, Adevărul, Învierea. Hristos este mai ales Viaţa lumii. Este tatăl meu, viaţa mea, viaţa oamenilor şi nu Dumnezeul tradiţional, protocolar, istoric şi religios. Este cel care a înnoit viaţa şi a dăruit viaţă omului mort. Este Cel care l-a creat şi îl urmăreşte continuu şi cu afecţiune, Creatorul, Prevăzătorul, Proniatorul, Înţeleptul. Hristos nu este simplu centrul vieţii, El este Viaţa Însăşi. Apropierea noastră de El se face cu precauţie şi pregătire. Viaţa tainică va contribui şi va întări în ea viabilitatea.

          imagine_02Prin Tainele Sfintei noastre Biserici simţim prezenţa lui Dumnezeu în prezent. Prin Botez devenim membrii Trupului Unic şi de neîmparţit al lui Hristos. Primim de la Hristos arvuna bucuriei mari într-o relaţie veşnică cu El. Prin Miruire devenim casa Sfântului Duh. Astfel intrăm într-o comunitate sfântă şi nouă, a fiilor lui Dumnezeu, primim o viaţă nouă. Această dăruire de viaţă se reînnoieşte prin Sfântele Taine. Mâncăm şi bem sângele şi trupul lui Hristos – Darul cel mai mare al lui Dumnezeu pentru umanitate – ca o hrană de viaţă veşnică. Viaţa noastră există de la aceasta mâncare şi băutură dumnezeiască, ale Mielului jertfit, ale unei ofrande fără vărsare de sânge. Studiul Sfântei Scripturi şi în special al Noului Testament într-un ritm regulat şi într-un duh de rugăciune este un ajutor important pentru a se lega credinciosul de Hristos. Este un studiu care nu doar instruieşte, ci transformă sufleteşte. Hristos nu este prestigitatorul reuşit, ci este Cel care se jertfeşte pentru ca lumea să trăiască. Hristos nu schimbă numai lumea, ci o şi însufleţeşte cu noimă. Creştinii nu sunt membrii unei asociaţii cu drepturi şi obligaţii, adepţii unui partid, nu sunt grupaţi , nu sunt o masă , nu sunt îngrădiţi, ci sunt fii lui Dumnezeu, invitaţi la Cina Cerească, al cărei dejun începe sigur din această viaţă, aşa cum vorbesc despre Dumnezeu Sfântii Părinţi. Tot ciclul liturgic al sărbatorilor împărăteşti nu este pentru sufletul credinciosului o oarecare reamintire a unui vechi eveniment, ci o recapitulare şi o trăire vie şi reală în adâncul inimii. Părinţii spun că Hristos locuieşte în inima oamenilor prin credinţă. Se întrupează duhovniceşte în înteriorul nostru atunci când împlinim poruncile lui Dumnezeu. Se răstigneşte atunci când durerea practicii ascezei înmoaie şi seceră patimile. Înviază atunci când cel fără patimi se îndreaptă spre vederi duhovniceşti, contemplare şi luminare. Hristos oferă adevărata viaţă prietenilor săi.

(Citit de 146 ori)