A trăi în prezenţa lui Dumnezeu

By | 06/07/2015

teofan_mada_20Să ne oprim asupra câtorva pasaje din voluminoasa corespondenţă a celebrului stareţ, episcopul Teofan de Vycha sau Zăvorâtul

Aceste pasaje se raportează mai ales la anii 1870, 80 şi 90. Numeroase persoane din regiunile cele mai diverse ale Rusiei solicitau îndrumări în legătură cu viaţa lor duhovnicească de la aceşti înţelepţi. În corespondenţa sa atât de abundentă, el răspundea cu o profundă smerenie cererilor care îi erau adresate, nu ca o persoană care ar deţine o comoară pentru folosul său, ci ca cineva căruia această comoară i-a fost pur şi simplu încredinţată de către Dumnezeu. Scrierile sale din timpul vieţii şi mai târziu scrisorile sale publicate postum în 7 volume au ghidat numeroase persoane care căutau viaţa duhovnicească, în special prin cercurile evlavioase de la Moscova. Însă o influenţă imensă asupra vieţii spirituale ruse o va exercita în calitate de traducător şi editor al celebrei hrestomatii ascetice şi mistice, Filocalia, pe care o va completa după manuscrise greceşti inedite şi o va publica în cinci mari volume in-quarto. Pasajele pe care le voi cita din scrisorile sale pot fi considerate ca un scurt rezumat al doctrinei stareţilor despre viaţa întru Dumnezeu, despre invocarea ferventă a lui Dumnezeu – rugăciunea minţii – şi despre lupta spirituală a sufletului. Aceste pasaje sunt extrase din scrisori diferite, însă cele mai multe din ele sunt adresate aceloraşi persoane. Ideea de bază este următoarea: trebuie luptat cu înverşunare, trebuie învins şi reprimat egoismul, trebuie pătimit pentru a ajunge la jertfa de sine, trebuie luptat fără încetare. Chiar şi în cele mai mărunte lucruri, chiar şi în detaliile vieţii, trebuie să încercăm să ne arătăm credincioşi şi să consacrăm toate faptele noastre Domnului. Este un apel făcut virtuţilor energice, curajului spiritual, efortului susţinut. Cu toate acestea, nu trebuie să ne încredem în propriile forţe, ci în Puterea lui Dumnezeu. Harul este elementul decisiv, începutul şi sfârşitul vieţii duhovniceşti. Mai mult, trebuie să apelăm cu fervoare şi să batem la porţile harului, să ne rugăm mereu Domnului ca să ne ofere ajutorul Său.

„Observaţi că vă vorbesc despre mântuire. Ca şi cum nu aţi fi auzit deja vorbindu-se destul despre acest subiect. Cine n-a auzit vorbindu-se despre mântuire? Dar nu e numai atât; ce este mai rău e că ne lipseşte zelul pentru a obţine mântuirea. Am dori să fim mântuiţi în timp ce stăm liniştiţi în pat: mântuirea să vină la noi de la sine. Dacă suferiţi de această boală, vindecaţi-vă umplându-vă de zel pentru înfăptuirea mântuirii, de un zel viu şi puternic fără a ţine cont de ce trebuie să pătimiţi – atunci se va dezvolta în voi mântuirea voastră…”

imagine_31„Lucrul cel mai important este lepădarea de sine: ‚Cel ce îmi urmează Mie să se lepede de sine ’, spune Domnul. Ceea ce ni se cere este să ne lepădăm de propria voinţă, de propriile gânduri şi sentimente egocentrice, de orice căutare de bucurii, să ne lepădăm de orice fel de delăsare, fie ea legată de hrană, băutură, somn sau activitate. Nu trebuie cedat în faţa sinelui mereu în căutare de plăceri. Grija voastră principală trebuie să fie rugăciunea: rugaţi-vă la biserică, rugaţi-vă acasă, rugaţi-vă mereu, gândindu-vă că vă aflaţi tot timpul în faţa Domnului.”

„Domnul nostru Cel milostiv, Mântuitorul nostru este întotdeauna gata să ne ajute. Întoarceţi-vă înspre El ochii minţii voastre. Dacă nu puteţi merge la biserică, rugaţi-vă acasă. Obişnuiţi-vă să trăiţi în prezenţa lui Dumnezeu, adică purtaţi-vă în toate gândurile, faptele şi sentimentele voastre ca aşa cum se cuvine să vă purtaţi sub privirea lui Dumnezeu. Aceasta să fie preocuparea voastră principală până ce conştiinţa se va obişnui cu prezenţa permanentă a lui Dumnezeu. Când veţi fi ajuns acolo, nu veţi mai avea nevoie de sfaturi. Frica de Dumnezeu va dirija totul. Fiţi severi cu voi înşivă, milostivi faţă de ceilalţi şi smeriţi-vă în faţa tuturor. Nu supăraţi pe nimeni, iar dacă cineva vă provoacă supărare, mulţumiţi-i. Nu judecaţi pe nimeni. Priviţi-i pe toţi ceilalţi ca drepţi, doar pe voi înşivă ca păcătoşi.”

(Citit de 83 ori)