Filme de referinţă

By | 31/08/2015

teofan_mada_501. Marie de Nazareth

Ultimul film „în vogă” consacrat Evangheliilor este cel al lui Jean Delannoy, Marie de Nazareth (1995, 105 de minute). „Filmul i-a încântat pe oamenii bisericii şi i-a dezamăgit amarnic pe iubitorii de cinema: nu a cunoscut decât o difuzare confidenţială. Este drept că filmul dezamăgeşte. Imaginile, fiind realizate de un mare om de meserie, sunt frumoase. Însă totul este convenţional şi rece”.

Primirea călduroasă din partea cercurilor catolice şi ortodoxe cu siguranţă se datorează în mare măsură faptului că totul este povestit din punctul de vedere al Mariei. Este şi ceea ce indică titlul filmului: Marie de Nazareth. De-a lungul filmului ezităm să decidem cine este personajul principal: Maria, care ne este prezentată încă din primele secvenţe în existenţa sa cotidiană, încă înainte ca Iosif să intre în viaţa ei, şi a cărei prezenţă este subliniată ori de câte ori se poate, sau Iisus, ale cărui vorbe şi fapte ocupă evident primul loc. Ultimele clipe din film sunt încă şi mai tulburătoare: sunt consacrate unui imn închinat Mariei, nesfârşit de măreaţă, preafericită, veşnică şi cerească, deoarece fusese mică, îndurerată, umană şi smerită.

imagine_83O voinţă de a şterge aspectele cele mai dure ale istoriei; astfel că punerea pe cruce, care atât de des oferă ocazia descrierilor sângeroase, nu este reprezentată; o eliminare aproape totală a elementelor miraculoase. Minunea, aseptizată, este reprezentată într-un mod imaterial. Apariţiile îngerilor sunt reduse la lumini extraordinare; Pilat este, ca de obicei, dezvinovăţit; printre schimbările aduse materialului evanghelic, vom sublinia că primul ucenic chemat de Iisus este Petru, pentru a ajuta puţin Biserica Romei; misterul lui Iuda capătă încă o enigmă: atunci când propune să-l predea pe Iisus, este întrebat ce îl împinge să facă acest lucru. Răspunsul lasă telespectatorul perplex: Ghiceşte! spune Iuda…; mai multe indicii arată o voinţă de a interpreta istoria în lumina practicilor Bisericii; cei doisprezece cântă un Laudamus. Tatăl nostru este repetat de ucenicii îngenunchiaţi. La Cina cea de Taină, Iisus frânge pâinea rostind cuvintele ca şi cum ar oficia euharistia…; cum ne-am obişnuit să le găsim în fiecare film, tradiţiile ioaneice sunt amestecate cu împrumuturi din tradiţiile sinoptice.

Principalul regret ţine de maniera superficială în care sunt redate textele cele mai dense şi mai profunde ale Evangheliilor.

2. The Gospel According to John

În anul 2004 a fost lansat un alt film despre Iisus, pe lângă Patimile lui Hristos, şi anume Evanghelia după Ioan. Dar spre deosebire de Patimile… lui M. Gibson, răspunsul spectatorilor a fost lipsit de entuziasm şi minimal. Filmul este pur şi simplu o ecranizare cuvânt cu cuvânt a celei de-a patra Evanghelii – care includea nu doar predicile din Evanghelii ci şi fiecare cuvânt al povestirii, exact cum apărea în traducerea Noului Testament a Societăţii Biblice Americane. E un film demn şi smerit. Însă, ca operă cinematografică, îi lipseşte creativitatea. De asemenea, oricât de ciudat ar suna, are puţin de-a face cu teologia. Nu e suficient să punem cuvintele Bibliei sus pe un ecran. Fiecare Evanghelie prezintă probleme şi teme teologice proprii, principale. Ioan, de exemplu, se raportează la întruparea lui Dumnezeu cu foarte multă seriozitate. Se bazează pe categorii teologice: lumina împotriva întunericului, viaţa împotriva morţii, această lume de păcate împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Niciuna dintre aceste teologii nu este ilustrată din punct de vedere cinematografic în film. Probabil regizorul nu şi-a dorit să fie prea creativ cinematografic de teamă ca nu cumva prea multe imagini vizuale provocatoare şi stimulatoare să domine şi să distragă de la textul verbal al Evangheliei.

Sunt prezentate în film alte idei teologice non-literale. De remarcat faptul că, de exemplu, Maria Magdalena este mereu alături de cei doisprezece, ca şi cum ar fi într-adevăr al treisprezecelea apostol. Chiar e binecuvântată de Iisus în acelaşi fel în care el îi binecuvânta pe apostoli când le vorbea despre sensul uceniciei, în ultima sa predică. Filmul a fost anunţat ca o descriere cuvânt cu cuvânt a Evangheliei lui Ioan, dar o astfel de scenă nu există în Evanghelie. Totuşi, tehnic vorbind, filmul rămâne o prezentare întocmai. Poate că Peter Saville, regizorul, s-a folosit de film ca oportunitate pentru o expunere proprie asupra drepturilor femeilor.

Evanghelia după Ioan schimbă cuvintele care apar în textul Noului Testament. Pe tot parcursul celei de-a patra Evanghelii, cei care se opun lui Hristos şi Îl resping sunt numiţi „evreii”. Pentru Ioan, „evreii” sunt o categorie teologică – un simbol al unei lumi care nu-L cunoaşte şi se opune lui Hristos. Oricum, de câte ori termenul de „evrei” folosit de Ioan apare în Evanghelia lui, filmul – sensibil la antisemitism – a schimbat cuvintele în „liderii evrei”.

(Citit de 50 ori)