Cultura morală

By | 31/10/2015

Patrimoniul istoric și cultural al tradiției ortodoxe dă mărturie despre o rodnică simbioză a culturii şi credinţei, a Bisericii și a instituțiilor. El constituie o resursă permanentă pentru o educaţie culturală şi catehetică, ce uneşte adevărul credinţei cu frumuseţea autentică a artei. Biserica are o nouă conştiinţă, în timpul nostru, despre dimensiunea culturală și socială a persoanei, precum şi a comunităţilor umane, pe care o prezintă ca o profundă transformare a autenticelor valori sociale și culturale, prin integrarea lor în creştinism şi înrădăcinarea creştinismului în diferitele cadre sociale și culturale. De aici, marea şi decisiva importanţă a unei pastorale a culturii: o credinţă care nu devine cultură este o credinţă care nu este pe deplin primită, nu este în întregime gândită şi nu este trăită cu fidelitate. Cu alte cuvinte, Evanghelia pătrunde vital în culturi, se inserează în ele, transfigurând elementele culturale din ele, incompatibile cu credinţa şi cu viaţa creştină şi înălţând valorile din ele la taina mântuirii care provine din Hristos.

Dimensiunea primară şi fundamentală a culturii este moralitatea sănătoasă: cultura morală. Astfel, faptul de a primi mesajul lui Iisus Hristos dă viaţă unei culturi ale cărei două componente fundamentale sunt persoana şi iubirea. Iubirea răscumpărătoare a lui Hristos dezvăluie, dincolo de limitele naturale ale persoanei, valoarea ei profundă, care se manifestă sub lucrarea harului, dar al lui Dumnezeu. Hristos este izvorul acestei civilizaţii a iubirii, iar El ne invită mereu să o realizăm concret cu toţi oamenii de bunăvoinţă. De fapt, legătura fundamentală a Evangheliei, adică a lui Hristos şi a Bisericii, cu omul în umanitatea sa este creatoare de cultură, în însăşi temelia ei. Ruptura dintre Evanghelie şi cultură este fără îndoială drama epocii noastre… De aceea, trebuie să se depună toate eforturile în vederea unei evanghelizări generoase a culturii, mai exact a culturilor. Valul dominant al secularismului, care se răspândeşte prin anumite spații culturale, adesea idealizează, graţie forţei sugestive a mass-mediei, modele de viaţă care sunt la antipozii culturii fericirilor evanghelice şi a asemănării cu Hristos Cel curat, ascultător şi smerit cu inima.

imagine_117În acest context şi afirmându-şi iubirea personală și socială, Biserica, prin acest parteneriat, promovează o cultură a solidarităţii la toate nivelurile vieţii sociale: instituţii guvernamentale, instituţii publice şi organizaţii private. Dedicându-se în favoarea unei mai mari uniri între persoane, instituții şi comunități, ea se va asocia la eforturile oamenilor de bunăvoinţă pentru făurirea unei lumi tot mai demne de persoana umană. Hristos Domnul, care S-a făcut Om, ca să ne reînnoiască după chipul Creatorului Său (cf. Col. 3,10) şi să ne ducă pe noi la măsura creşterii Sale de Om nou (cf. Ef. 4,24), să reînnoiască societatea românească, cu puterea creatoare a Duhului Sfânt, izvor inepuizabil de frumuseţe, de iubire şi de adevăr.

(Citit de 76 ori)