Ha’olam-ha-bá , „lumea ce vine”

By | 07/12/2015

teofan_mada_98În interiorul lumii şi al istoriei ei se realizează o taină, „taina lui Hristos”, „taina voii lui Dumnezeu”, „taina Evangheliei”, după exprimările din Epistola către Efeseni. Evenimentul central al Scripturii este persoana, crucea şi învierea lui Hristos. Eshatologia este o componentă esenţială a teologiei creştine. Dimensiunile ei sunt esenţial hristologice, ecleziale şi cosmice. Prin oferirea titlului de Mesia – Hristos lui Iisus, Biserica primară a identificat Persoana Mântuitorului cu scopul speranţei milenare a poporului lui Israel, – Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel Iisus, Cel Care a predicat venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, a devenit „Hristos”,- Cel ce a întrupat Împărăţia în kerygma Bisericii. De când este prezentă în Iisus şi în Iconomia Lui Împărăţia lui Dumnezeu, cu toată puterea ei mântuitoare, Revelaţia completă şi perfectă din viitor este deja asigurată. Dar această împlinire este încă un scop al speranţei, şi desăvârşirea mântuirii în acest timp prezent este doar o sugestie, un început sau un semn, o anticipare a ceea ce va veni.

imagine_129Eshatologia este prin excelenţă locul unde timpul se deschide eternităţii: istoria eshatologiei este Sfânta Liturghie,- şi în mod special Euharistia. Pentru a înţelege etosul lui Iisus Hristos este necesar să cunoaştem miezul mesajului Său, care face comprehensivă şi imperativă proclamarea şi realizarea voinţei lui Dumnezeu. Acest miez, care e în acelaşi timp centru şi punct de legătură, şi care constituie de asemenea semnul şi scopul începerii Iconomiei Mântuitorului, este mesajul venirii iminente a Împărăţiei lui Dumnezeu, marcând perioada eshatologică. Eshatologia este cunoaşterea faptului că deţinem realităţile finale. Dar, Împărăţia lui Dumnezeu nu este numai un fapt eshatologic, un act al lui Dumnezeu Mântuitorul, ci şi binecuvântarea cea mai înaltă a mântuirii, esenţa tuturor binecuvântărilor, „ideea centrală a Fericirilor”. Expresia cea mai frecventă utilizată de slujitorii Vechiului Testament, ce rezuma binecuvântările mântuirii la sfârşitul timpului, era „lumea ce vine” (ha’olam-ha-bá). Ha’olam-ha-bá este aici prezentă,- deja inaugurată; ea este prezentă şi conduce mersul istoriei, şi numai în lumina ei poate fi corect înţeleasă istoria. Toată nădejdea Bisericii este  îndreptată spre eshatologie, spre „nădejdea fericită şi arătarea slavei Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”(Tit. 2, 13). Deci viaţa în Hristos şi în Duhul Sfânt are un profund caracter eshatologic.

(Citit de 66 ori)