Te Deum de Anul Nou

By | 01/01/2016

teofan_mada_102Trecerea într-un nou an este un moment de încărcătură duhovnicească. De fapt, ultima „oră” a anului, ca timp de rugăciune, poartă în sine o deosebită intensitate şi devine, într-un anumit mod, o sinteză a tuturor orelor din anul care urmează să se termine. Te Deum este un moment de rugăciune şi de aducere de mulţumire lui Dumnezeu. Te Deum-ul oficiat la cumpăna anilor este o slujbă a întregii comunităţi creştine ce exprimă sentimente de gratitudine, de mulţumire şi de slăvire a lui Dumnezeu. Oricum s-ar fi desfăşurat cursul anului, uşor sau greu, sărac sau bogat în roade, noi îi aducem mulţumire lui Dumnezeu.

De fapt, în Te Deum este conţinută o înţelepciune profundă, acea înţelepciune care ne face să spunem că, în pofida a toate, există bine în lume şi acest bine este destinat să învingă datorită harului și atotmilostivirii lui Dumnezeu, iubirii lui Iisus Hristos, întrupat, mort şi înviat. Desigur, uneori este greu de perceput această realitate profundă, deoarece răul face mai mult agitație decât binele; crime în masă, violenţe răspândite, grave nedreptăţi umane și sociale sunt subiecte cotidiene de ştiri; dimpotrivă, atitudinile de iubire şi gesturile de dăruire, truda zilnică suportată cu consecvență şi răbdare rămâne adesea în umbră, nu ies în prim planul imediatului.

imagine_131Şi din acest motiv nu putem să ne oprim numai la ştiri dacă vrem să înţelegem lumea şi viaţa; trebuie să fim capabili să rămânem în rugăciune, în tăcere, în cugetare, în reflecţia calmă şi prelungită; trebuie să ştim să ne oprim pentru a ne creea spațiu spiritual, pentru ne gândi. În acest mod, sufletul nostru poate găsi vindecare de inevitabilele răni ale cotidianului galopant, poate coborî în profunzimea faptelor care se întâmplă în viaţa noastră şi în lume şi să ajungă la acel discernământ care permite să se evalueze lucrurile cu ochi noi, luminați de credință. Mai ales în reculegerea conştiinţei curate, unde ne vorbeşte Dumnezeu, se învaţă să se privească propriile fapte cu adevăr, chiar şi răul prezent în noi şi în jurul nostru, pentru a începe un demers de pocăință care să ne facă mai înţelepţi şi mai buni, mai capabili de a genera solidaritate şi comuniune, de a învinge răul cu binele, ura cu iubirea. Creştinul este o persoană care afirmă nădejdea, chiar în faţa întunericului care adesea se manifestă în lume şi care nu depinde de proiectul lui Dumnezeu, ci de alegerile egocentric-pătimașe, greşite ale omului, pentru că ştie că tăria credinţei poate să mute munţii: Domnul poate să lumineze chiar şi întunericul cel mai adânc.

(Citit de 115 ori)