Primele lumini de Sâmbăta Mare

By | 30/04/2016

c_20160430Primele lumini de sâmbătă. Cel care era lumina lumii coboară în împărăţia întunericului. Trupul lui Domnului este înghiţit de pământ, şi cu El este înghiţită orice speranţă. Dar coborârea Lui în lăcaşul morţilor nu este spre moarte, ci spre viaţă, pentru a-l reduce la neputinţă pe cel ce deţinea puterea morţii, pe diavol (Evr. 2, 14), pentru a-l distruge pe ultimul duşman al omului, moartea însăşi (1Cor. 15, 26), pentru a face să strălucească viaţa şi nemurirea (2Tim. 1, 10), pentru a proclama vestea bună sufletelor încătuşate (1Petr. 3, 19). Mântuitorul se coboară până la prima pereche umană, Adam şi Eva, plecaţi sub povara vinovăţiei lor. Domnul le întinde mâna, iar chipul lor se luminează de slava învierii. Adam regăseşte propriul chip în Cel care trebuia să vină într-o zi să-l elibereze împreună cu toţi ceilalţi fii (Gen. 1, 26). Acea zi a sosit. Acum, în Iisus Hristos, din acel moment, orice moarte poate duce la viaţă. Viaţa seamănă uneori cu o lungă şi tristă Sâmbătă Mare. Totul pare că s-a terminat. Cel rău pare că triumfă, răul pare mai puternic decât binele (Ier. 12,1). Totuşi, credinţa ne face să privim mai departe, ea ne face să întrezărim luminile unei noi zile, dincolo de ziua de azi. Credinţa ne garantează că ultimul cuvânt îi revine lui Dumnezeu, şi doar lui Dumnezeu! Credinţa este cu adevărat un mic felinar, ea este însă singurul felinar care luminează noaptea lumii: iar smerita ei lumină se răspândeşte cu primele licăriri ale zilei: ziua lui Hristos cel Înviat. Istoria nu se sfârşeşte la mormânt, ci reînvie din mormânt: aşa a promis Mântuitorul (Luc. 18, 31-33), s-a întâmplat şi se va mai întâmpla! (Rom. 8, 18-23).

Iată mai jos câteva imagini de la Prohodul Domnului si Procesiunea cu Sfântul Epitaf din Vinerea Mare de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog:

Mai multe imagini puteți vedea aici.

(Citit de 173 ori)