Părintele Constantin Necula prezent la manifestările „Hristos în cetate”

By | 18/09/2016

2014_hristos_in_cetate_21Părintele Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Sfântul Ierarh Andrei Șaguna din Sibiu, a conferentiat la Arad, în cadrul programului „Hristos în cetate”.  Tema conferinței prietenului și colegului meu de clasă a fost Adolescența, Tinerii și Biserica, un subiect foarte actual pentru comunitatea eclezială.

Parintele Constantin este unul dintre specialiştii în materie de neconvenţionalism. Şi unul din preoţii Bisericii noastre care îşi refuză mereu înstrăinările, depărtările, într-o frumoasă încăpăţânare de a rămâne tânăr, neliniştit de dragul lui Hristos şi al slujirii sale.

Discursul şi scrierile Părintelui Constantin Necula se plasează, mai întotdeauna, în mediul „riscului seducţiei”, fiind bucurie şi durere deopotrivă. Prin modul său dezinvolt, absolut original de a-L prezenta pe Hristos, el face o figură de marginal, de rebel într-ale mărturisirii, clamând cu înverşunare neaderenţa la limbajul de lemn, la locurile comune ale propovăduirii lui Dumnezeu. Pentru Părintele Constantin, Hristos nu e doar un refugiu, o alternativă, ci o alianţă, o rotunjire a sensului vieţii, unic adăpost împotriva morţii. În mărturisirea sa, Părintele reuşeşte, aproape de fiecare dată, să scape de capcana clişeelor, într-un metabolism cultural – corolar teologiei – de excepţie, care produce linişte, bucurie.

Temele abordate de Părintele Constantin sunt diverse, pornind de la preocuparea pentru copii (mărturie stau volumele de povestiri şi nu numai, adresate acestui segment), trecând prin locurile cele mai puţin bătătorite de pastoraţia comodă, convenţională (spaţiul maidanelor, al spatelui blocurilor, al provocărilor străzii), până la contaminarea cu accente scolastice, didacticiste, dintre cele mai riguros punctate ştiinţific şi teologic.

Conferința de la Arad (14 matie 2014) a adus în centrul atenției realitatea tinerească, care trebuie înțeleasă într-o manieră profundă și iubită cu mare spirit de empatie. Ea devine urgentă, în sensul că manifestă o nevoie profundă, o cerere de ajutor sau chiar o provocare, care nu poate fi neglijată, fie de societatea civilă, fie de comunitatea eclezială. Realitatea tinerească este astăzi complexă, dar din ce în ce mai fragmentată. Cu toate acestea, există fenomene categoric pozitive, experiența de credință sinceră și profundă a atâtor tineri și tinere, care cu bucurie mărturisesc apartenența lor la Biserica.

Iată mai jos câteva imagini din cadrul conferinței:

(Citit de 114 ori)