Dumnezeire şi umanitate în muzica bizantină

By | 29/09/2016

Festivalul Logos, „Arte și Har” 2015 a promovat și valenţele doxologic-spirituale ale cultului liturgic.

Părintele profesor Adrian Mazilița a vorbit despre muzica bisericească în antichitatea creștină. De asemenea, au fost evidențiate, prin exemple muzicale, momentele şi personalităţile importante care au marcat evoluţia acestei arte încă din primele veacuri creştine, până în perioada Sfântului Ioan Cucuzel.

2015_logos_31Punctul central al coferinței l-a constituit abordarea teologică și prezentarea cu argumente scripturistice, istorice, liturgice şi patristice a unui gen de cântare melurgică apărut în perioada isihasmului – gen numit cratima sau tererem – aceste cuvinte neînţelese, care exprimă muzical teologia apofatică, în sensul neputinţei omului de a-L lăuda pe Dumnezeu cu cuvinte omeneşti, ca asemănare cu îngerii care-l slăvesc pe Dumnezeu prin cuvinte negrăite, tererem-ul reprezentând corespondentul liturgic al teologiei isihaste, şi, ca şi isihasmul, este o invitaţie adresată omului de a se ridica deasupra gândurilor şi raţionamentelor pentru a atinge unirea cu Dumnezeu.  

2015_logos_32Părintele Adrian a mai subliniat faptul că „tererem-ul este menit să exprime prin sunete fără cuvinte ceea ce este de neexprimat prin cuvinte, despre Dumnezeu”.

(Citit de 48 ori)