„Domnul se apropie de tine în atitudine de nevoiaș…”(Sf. Ioan Gură de Aur)

By | 04/12/2016

c_20161204_1Hristos se apropie de noi în atitudine de nevoiaș. Ca mădulare ale Trupului lui Hristos suntem și rămânem într-o comuniune cu săracii, prietenii și apropiații lor.  Ne bucurăm când împărtășim. Tratarea bolnavilor, a bătrânilor, ca și aceea a copiilor, este un indicator pentru a vedea realitatea credinței, dar și calitatea unei societăți. Atunci când bătrânii sunt refuzați, când bătrânii sunt izolați și uneori se sting fără afecțiune, este un semn de boală morală și instituțională! Un popor care nu-i păzește pe bătrânii săi, care nu se îngrijește de tinerii săi, este un popor fără viitor, un popor fără speranță. Pentru că copii, tinerii  și bătrânii duc înainte istoria. Copiii, tinerii prin forța lor biologică, iar bătrânii, dându-le acestora memoria (trecutul, amintirea). Însă când o societate pierde memoria, este terminată. Este urât a vedea o societate, un popor, o cultură care a pierdut memoria și rădăcinile sale. De la săraci și de la bătrâni se începe să se schimbe societatea. Astăzi din păcate o economie speculativă îi face pe oameni tot mai săraci, privându-i de esențial, cum sunt casa și locul de muncă. Cine trăiește solidaritatea nu acceptă asta și acționează. Și acest cuvânt „solidaritate” mulți vor să-l scoată din dicționar, pentru că unei anumite culturi a rebutului i se pare o vorbă desuetă sau urâtă. Nu! Este un cuvânt creștin, solidaritatea! Să avem curajul să fim prietenii lui Dumnezeu, ai săracilor, ai tinerilor, ai bătrânilor și ai păcii: cine trăiește astfel va găsi binecuvântare în viață și va fi binecuvântare pentru ceilalți și o vie speranță a păcii într-o Europă obosită. A lucra pentru pace nu dă rezultate rapide, ci este o operă de artizani răbdători, care caută ceea ce unește și pun deoparte ceea ce desparte. Este nevoie de mai multă rugăciune și de mai mult dialog: sunt factorii speranței.

(Citit de 70 ori)