„Te Deum” de Anul Nou

By | 30/12/2016

imagine_168La încheierea unui an care pentru noi toți a fost bogat în evenimente, prisosind în „mulţumire” (Col. 2,6-7), ne vom afla în ultima zi a anului calendaristic împreună pentru a înălţa un imn (Te deum) tradiţional de laudă şi de aducere de mulţumire Preasfintei Treimi, Dumnezeului nostru, Domnul timpului şi al istoriei. Da, este datoria noastră, dincolo de o nevoie a inimii, să îl lăudăm şi să îi mulţumim Celui care, fiind veșnic, ne însoţeşte în timp fără să ne abandoneze vreodată şi veghează mereu asupra devenirii istoriei și a omenirii cu fidelitatea iubirii Sale milostive.

Putem spune cu adevărat că Biserica trăieşte pentru a-i aduce doxologie şi pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu. Şi tocmai această lucrare și atitudine de mulţumire, de-a lungul secolelor, este mărturie desăvârșită a unei iubiri care nu moare, a unei iubiri care îmbrăţişează oamenii de orice neam şi cultură, răspândind în mod fecund principii de viaţă adevărată. Inspirată și călăuzită de Duhul Sfânt, Biserica îşi continuă pelerinajul istoric „între persecuțiile lumii şi mângâierile lui Dumnezeu”(Aurelius Augustinus, De Civitate Dei, XVIII, 51,2), luându-şi tăria din harul și ajutorul Domnului. Biserica trăieşte prin Hristos şi cu Hristos. El îi oferă iubirea Sa, călăuzind-o de-a lungul secolelor, iar ea, prin bogăţia darurilor sale, însoţeşte drumul omului, pentru ca cei care îl primesc pe Hristos să aibă viaţă şi să o aibă din belșug.

imagine_169Cuprinși tainic de Cuvântul lui Dumnezeu, vom cânta împreună Te Deum-ul. Sunt multe motivele care fac intensă dorința noastră de mulţumire, transformând-o într-o rugăciune din inimă. Gândindu-ne la numeroasele evenimente care au marcat cursul lunilor acestui an ajuns acum la final, doresc să îi amintesc în mod special pe cei care se află în situaţii dificile: pe cei mai săraci şi abandonaţi, pe cei bolnavi, pe cei bătrâni și uitați, pe cei care şi-au pierdut nădejdea în existenţa lor. Însuşindu-ne suferinţele lor, le încredinţăm pe toate lui Dumnezeu, care ştie să transforme totul în bine. Lui îi încredinţăm năzuința noastră pentru ca fiecare persoană să îşi vadă recunoscută propria demnitate de chip al lui Dumnezeu. Domnului vieţii îi cerem să aline cu harul Său rănile provocate de rău, şi să continue să dea tărie existenţei noastre pământeşti, dându-ne Euharistia mântuirii, pentru a ne susţine pe demersul nostru spre răsăritul cel de sus. Doamne, ajută cu milostivirea Ta pe poporul român, în care, ca şi în alte părţi, grave lipsuri şi nevoii apasă asupra vieţii multor persoane şi familii, împiedecându-le să privească spre viitor cu încredere. Cum să uităm apoi de multiplele provocări, legate de consumism şi de secularism, care îi afectează pe credincioşii şi pe oamenii de bunăvoinţă? Pentru a spune totul într-un cuvânt, peste tot se simte acel deficit de încredere în viaţă care constituie răul „obscur” al societăţii secularizate.

imagine_170Dar dacă sunt evidente deficienţele, nu lipsesc totuşi luminile şi motivele de nădejde pentru care să implorăm binecuvântarea specială divină și acum la sfârșit de an. Tocmai în această perspectivă, cântând „Te Deum-ul” ne vom ruga: „Mântuieşte, Doamne, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta”. O, Doamne, priveşte şi apără, în special comunitatea românească angajată cu crescândă vigoare pe tărâmul educaţiei, pentru a răspunde acelei mari „urgenţe educative”, adică dificultăţile care se simt în transmiterea către noile generaţii a valorilor fundamentale ale existenţei şi ale unui mod de viață creștină. Fără proteste, cu răbdătoare încredere, să căutăm să facem faţă unor asemenea nevoi urgente, înainte de toate în cadrul familiei. Este totuși încurajator să constatăm că perseverența întreprinsă în aceşti ultimi ani de către parohii, organizații şi asociaţii pentru o pastorală familială autentică, continuă să se dezvolte şi să poarte roadele sale. În afară de aceasta, ocroteşte, Doamne, iniţiativele misionare care implică lumea tineretului: ele sunt în creştere şi văd un număr de acum relevant de tineri asumându-şi personal responsabilitatea şi bucuria vestirii şi mărturiei Evangheliei.

imagine_171Să avem și în anul ce vine totală încredere în Hristos, nădejdea noastră. Dar nădejdea noastră este întotdeauna esenţialmente şi nădejde pentru alţii, şi numai astfel ea este cu adevărat nădejde mântuitoare şi pentru fiecare dintre noi (nădejdea egoistă, atomizată, nu este criteriu; în Trupul Bisericii fiecare virtute este esențialmente comunitară, eclezială). Să-i cerem Domnului să facă din fiecare dinte noi un adevărat ferment de nădejde în diferitele medii ale trupului social, pentru ca să se poată construi pentru întregul popor un viitor mai bun, luminos și bogat în pace.

(Citit de 127 ori)