Sfântul Grigorie de Nyssa

By | 09/01/2017

imagine_180Sfântul Grigorie de Nyssa a fost un om cu o mare abilitate meditativă și specultivă, cu o mare putere de reflecţie şi cu o inteligenţă strălucită, deschisă culturii timpului său. S-a dovedit astfel a fi un gânditor original şi profund în istoria Bisericii.

S-a născut în jurul anului 335. Încă din copilărie, educația sa creştină a fost realizată în mod deosebit de către fratele său, Vasile – pe care el îl defineşte «părinte şi învăţător» – şi de către sora sa, Macrina. Şi-a terminat studiile îndrăgind mai ales filosofia şi retorica. Într-o primă fază s-a dedicat carierei didactice şi s-a căsătorit. Apoi şi el, asemenea fratelui şi sorei sale, s-a dedicat în totalitate vieţii ascetice. Mai târziu a fost ales Episcop de Nyssa, unde s-a dovedit un păstor plin de zel, astfel încât a câştigat stima comunităţii, implicându-se în lupta pentru apărarea adevăratei credinţe.

imagine_181Mai ales după moartea lui Vasile, parcă preluându-i moştenirea spirituală, Sf. Grigorie s-a jertfit pentru triumful ortodoxiei. A participat la diferite sinoade; a încercat să elimine diferenţele dintre Biserici; a luat parte în mod activ la reorganizarea eclezială şi, ca şi «stâlp al ortodoxiei», a fost un protagonist al Sinodului de la Constantinopol din anul 381, care a definit dumnezeirea Duhului Sfânt. A primit diferite misiuni oficiale din partea împăratului Teodosie, a făcut importante predici şi discursuri funebre, s-a dăruit compunerii a diferite scrieri teologice. În 394 a participat la un alt sinod ţinut la Constantinopol.

imagine_182Sf. Grigorie exprimă cu claritate finalitatea studiilor sale, scopul suprem spre care se îndreaptă munca sa de teolog: nu risipirea vieţii în lucruri deşarte, ci găsirea luminii care îngăduie discernerea a ceea ce este cu adevărat folositor. A găsit acest bine suprem în creştinism datorită căruia este posibilă «imitarea naturii divine». Prin marea sa inteligenţă şi vastele cunoştinţe filosofice şi teologice, el a apărat credinţa ortodoxă împotriva ereticilor, care negau divinitatea Fiului şi a Duhului Sfânt (aşa cum au făcut Eunomiu şi macedonienii), sau compromiteau deplina umanitate a lui Hristos (precum Apolinarie). A comentat Sfânta Scriptură, oprindu-se asupra creării omului. Aceasta era pentru el o temă centrală: creaţia.

imagine_183El vedea în creatură oglindirea Creatorului şi găsea aici drumul spre Dumnezeu. Dar tot el a scris şi o importantă carte despre viaţa lui Moise, pe care-l prezintă drept omul în drum spre Dumnezeu: această urcare spre Muntele Sinai devine pentru el o imagine a urcării noastre în viaţa umană spre adevărata viaţă, spre întâlnirea cu Dumnezeu. El a interpretat şi rugăciunea Domnului, Tatăl Nostru, şi Fericirile. În marele său Cuvânt catehetic a expus liniile fundamentale ale teologiei, nu pentru o teologie academică, închisă în sine însăşi, ci pentru a oferi cateheţilor un sistem de referinţă la care să ia aminte în activitatea lor de instruire, asemeni unui cadru în care se realizează apoi interpretarea pedagogic-soteriologică a credinţei.

(Citit de 93 ori)