Sf. Isaac Sirul, fiecare efort ascetic este o nouă reafirmare a întrupării

By | 23/01/2017

În scrierile filocalice ale Sfântului Isaac Sirul trupul este considerat „un prieten”, „un aliat”, „un ajutor” şi un „apărător” în viața duhovnicească. Teologia Avvei Issac Sirul nu subminează nicio clipă trupul. Într-adevăr, omul nu poate exista fără el, nu poate fi mântuit fără el şi, prin urmare, omului nu i se poate acorda harul divin dacă nu i se acordă şi trupului său. De fapt, fiecare efort ascetic este o nouă reafirmare a întrupării. Avva Isaac Sirul spune că „Hristos a coborât în trupul muritorilor pentru a lupta pentru ei.” Ceea ce este pământesc poate fi folosit pentru a lupta împotriva a ceea ce este pământesc, pentru ca acesta să nu ne domine şi pentru a-l transfigura. Ceea ce este pământesc îşi găseşte semnificaţia numai prin slava lui Dumnezeu. A căuta înţelesul suprem în creaţia materială însăşi, separat de Dumnezeu, a absolutiza ceea ce e relativ este o mutilare tragică. Fiind relativ, trupul este legat atât de Dumnezeu, cât şi de restul omenirii: „Chiar dacă îmi oblig trupul postind, pot să o iau de la început dacă îmi condamn seamănul.” În viața ascetică omul se îndepărtează de sinele lumesc şi decăzut spre necunoscut pentru a-l găsi pe cel de Necunoscut. Omul îşi riscă viaţa şi este pregătit să capituleze în schimbul vieţii lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul ne împărtăşeşte experienţa lui: „Of Doamne,” spune el, „fă-mă demn să-mi urăsc viaţa, de dragul vieţii întru Tine”.

(Citit de 85 ori)