Sfântul Ignatie Teoforul, un teolog al unirii și asemănării cu Hristos

By | 23/01/2017

Sfântul Ignatie a fost al treilea Episcop de Antiohia, din 70 până în 107, data martiriului său. În acel timp Roma, Alexandria şi Antiohia erau cele trei mari metropole ale imperiului roman. Sinodul ecumenic din Niceea vorbeşte despre trei „întâietăți în slujire”: aceea a Romei, a Alexandriei şi Antiohiei. Aici, la Antiohia, după cum ştim din Faptele Apostolilor, a apărut o comunitate creştină înfloritoare: pentru prima dată ucenicii au fost numiţi creştini (Fap. 11,26). Eusebiu din Cezareea dedică un întreg capitol al lucrării sale Istoria Ecleziastică vieţii şi lucrării literare a lui Ignatie. „Din Siria”, scrie el, „Ignatie a fost trimis la Roma pentru a fi dat ca hrană animalelor sălbatice, datorită mărturiei date de el pentru Hristos. Călătorind prin Asia, sub paza severă a gărzilor”, „în fiecare din oraşele în care se oprea, prin predici şi dojane, întărea Bisericile; mai ales îndemna, cu căldura cea mai vie, să se păzească de erezii, care atunci începeau să mişune, şi recomanda să nu se rupă de tradiţia apostolică”. Prima oprire în călătoria lui Ignatie spre martiriu a fost în oraşul Smirna, unde era Episcop Policarp, ucenic al Sf. Apostol Ioan. Aici Sf. Ignatie a scris patru scrisori, către Bisericile din Efes, Magnezia, Tralle şi Roma. „Plecat de la Smirna”, continuă Eusebiu, „Ignatie a ajuns la Troade, şi de acolo a trimis alte scrisori”: două către Bisericile din Filadelfia şi Smirna, şi una către Episcopul Policarp. Eusebiu completează astfel lista scrisorilor, care ne-au rămas de la Biserica primului secol ca şi un preţios tezaur. Citind aceste texte se simte prospeţimea credinţei generaţiei care încă îi mai cunoscuse pe Apostoli. Se simte totodată în aceste scrisori iubirea înflăcărată a unui sfânt. În sfârşit, de la Troade martirul a ajuns la Roma, unde, în Coloseumul lui Flavius, a fost dat ca hrană crudelor animalelor sălbatice, la finele spectacolelor date de Traian ca urmare a victoriei asupra dacilor, spectacole ce au ţinut tot anul 107, când pieriră 10.000 de gladiatori şi au fost ucise 11.000 de fiare. Puțini părinți ai Bisericii au exprimat cu intensitatea Sfântului Ignatie dorinţa arzătoare după unirea cu Hristos şi după viaţa în El. În realitate, în Ignatie se întrepătrund două „curente” spirituale: acela al Apostolului Pavel, orientat întru totul spre unirea cu Hristos, şi cel al Apostolului Ioan, concentrat asupra vieţii în El. La rândul lor, aceste curente se unesc în asemănarea lui Hristos, de mai multe ori proclamat de Ignatie drept „Dumnezeul meu” sau „al nostru”. Astfel Sf. Ignatie îi imploră pe creştinii din Roma să nu împiedice martiriul său, pentru că este nerăbdător să se „unească cu Iisus Hristos”. Şi explică „Este frumos pentru mine să mor mergând spre (eis) Iisus Hristos, mai degrabă decât să domnesc pe tot pământul. Îl caut pe El, care a murit pentru mine, îl vreau pe El, care a înviat pentru noi… Lăsaţi-mă să mă asemăn Pătimirii Dumnezeului meu!”

(Citit de 43 ori)