Avva Iosif din Panephysis, „sunt împărat azi, căci îmi stăpânesc patimile”

By | 03/02/2017

imagine_196Asceza în Filocaliile Părinților ţinteşte să devenim ceea ce am fost creaţi să fim, adică împărați şi preoţi. Nu ar trebui să ne suprimăm trupul, ci să-l „educăm”: ar trebui să-l stăpânim (Mat. 8.9), decât să-l lăsăm să ne domine ca un „tiran”.  Să devenim ca nişte împărați, să ne tratăm trupul ca pe unul ce ne ascultă. În acelaşi timp, în calitate de preoţi, ar trebui să ne oferim trupul lui Dumnezeu ştiind că doar El singur este Împăratul care „guvernează”, că El singur ne poate transfigura şi poate să ne umple goliciunea care a pătruns în noi atunci când ne-am îndepărtat de el.

Astfel, în calitatea de împărați noi îndrumăm trupul să fie deificat, să fie convertit şi să fie oferit euharistic celui care este Regele regilor (1 Tim 6.15; Rev. 19.16).

imagine_197Acelaşi sens este utilizat de Starețul Iosif din Panephysis: „Sunt împărat azi, căci îmi stăpânesc patimile”. Sf. Grigorie Teologul susţine că Dumnezeu l-a creat la origine pe om ca „stăpânitor peste tot ce este pe pământ, dar un stăpânitor stăpânit de sus.” Ascultarea sau puterea împărătească exercitată asupra trupului este identificată de sfinții asceți cu cea mai mare virtute: puritatea.

Dar cel care a dobândit această puritate nu este nici pe departe un împărat, ci un simplu imitator al Apostolului Petru care, „după ce a devenit curat, poartă cheile împărăţiei.”

(Citit de 42 ori)