Duminica Lăsatului sec de carne la Mănăstirea Gai

By | 20/02/2017

c_20170220Biserica Mănăstirii Arad-Gai a fost plină de credincioși, veniți după obicei la mănăstirea arădeană în fiecare duminică. Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, această vatră de spiritualitate este mereu vie în conștiința ortodoxă a localnicilor, mereu deschisă la problemele credincioșilor. Evanghelia zilei a reprezentat o reflectare profundă la una dintre dimensiunile importante ale teologiei creștine : ziua judecății. Istoria umană începe cu crearea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Protologhia) și se încheie cu judecata finală a lui Hristos (Eshatologia).

Adesea se uită aceste două dimensiuni ale istoriei și mai ales credința în revenirea lui Hristos și judecata universală a lumi. Aceste adevăruri de credință nu sunt uneori foarte clare și puternice în inima creștinilor. Hristos, Domnul nostru, s-a oprit adesea asupra realității ultimei Sale veniri. În Duminica lăsatului de carne sau a judecății (η κηρίακη των απόκρεων) am avut un text limpede privind judecata finală, în care este descrisă a doua venire a Domnului, când Hristos îi va judeca pe toți oamenii, vii și adormiți (cf. Mat. 25,31-46). Imaginea folosită de evanghelist este aceea a păstorului care desparte oile de capre. La dreapta sunt așezați cei care au lucrat după poruncile lui Dumnezeu, ajutându-l pe aproapele înfometat, însetat, străin, gol, bolnav, închis, în timp ce la stânga merg cei care nu l-au ajutat pe aproapele.

Aceasta ne spune că noi vom fi judecați de Dumnezeu după dragoste, după modul în care i-am iubit în frații noștri, în special pe cei mai slabi și nevoiași. Credința adevărată, lucrătoare și vie, aduce roade, harul lui Dumnezeu cerând mereu deschiderea și conlucrarea noastră cu El, răspunsul nostru liber și concret. Hristos vine să ne aducă milostivirea lui Dumnezeu care mântuiește. Nouă ne este cerut să ne încredințăm Lui, să corespundem darului iubirii Sale cu o viață bună, formată din fapte însuflețite de credință și de iubire. A privi la judecata finală înseamnă să trăim mai bine prezentul. Orice lucru are un sfârșit, iar sfârșitul nostru va da măsura vieții noastre. Dumnezeu ne oferă cu milostivire și răbdare acest timp, pentru ca să învățăm în fiecare zi să-L recunoaștem în cei săraci și în cei mici, să ne străduim pentru bine și să fim în rugăciune și în iubire lucrătoare.

Iată mai jos câteva magini realizate în timpul Sfintei Liturghii:

(Citit de 275 ori)