Sfântul Ioan Casian, un părinte al monahismului

By | 27/02/2017

imagine_213Sf. Ioan Casian s-a născut pe la anul 360 în Scithia Minor, localitatea Casimeea de azi, din Dobrogea, dintr-o familie cu stare bună şi a făcut studii de literatură clasică (Virgiliu, Horaţiu, Salustiu, Cicero etc) în vreo şcoală de pe litoralul Mării Negre. Şi-a început noviciatul probabil într-o mănăstire din regiune, de unde a plecat, împreună cu fratele său de suflet Gherman, la locurile sfinte şi s-au aşezat într-o mănăstire din apropierea Bethleemului. Aici s-a deprins cu trăirea vieţii călugăreşti. Peste câţiva ani, a plecat, tot însoţit de Gherman, în Egipt, la aşezămintele monahale de la Panephysis, Thennesissis, Khelia, Skete, cercetând acolo un mare număr de călugări cu viață duhovnicească cunoscută în acea vreme. Din Egipt, Sf. Ioan Casian a revenit în Palestina, iar de aici a plecat la Constantinopol, unde a fost hirotonit ierodiacon de Sf. Ioan Gură de Aur, pe lângă care a rămas până la al doilea exil (404). Când Sf. Ioan a fost exilat, Sf. Ioan Casian, în 405, a plecat la Roma, ducând cu el un mesaj din partea clerului şi a poporului drept credincios din Constantinopol adresat Papei Inocenţiu I, cu rugămintea să intervină în favoarea Sf. Ioan Gură de Aur, ceea ce a şi făcut. De la Roma a plecat la Marsilia, unde a fost hirotonit ieromonah şi s-a consacrat unei vieţi pline de râvnă şi de misiune creştină de organizare a vieţii monahale, întemeind două mănăstiri, una de bărbaţi – Sf. Victor – şi alta de călugăriţe, în jurul anului 415.

imagine_214În însemnările autobiografice, Sf. Ioan Casian mărturiseşte că în copilărie a trăit între călugări, ale căror îndemnuri le auzea şi ale căror exemple le vedea, în Dobrogea noastră. Experienţa sa monahală s-a îmbogăţit cu călătoriile în Palestina, Egipt şi Constantinopol, pe care le-a descris spre sfârşitul vieţi. De la Avva Ioan Casian, considerat adevăratul părinte al monahismului în Franţa, ne-au rămas câteva opere: Despre aşezămintele mănăstireşti cu viată de obşte şi despre remediile contra celor opt păcate principale, în 12 cărţi, și Colaţiuni sau convorbiri cu Părinţii în 24 de cărţi, scrisă între 420-429, reproduce convorbirile avute de Ioan Casian şi Gherman, cu vestiţii monahi ai Egiptului în ultimii 15 ani ai veacului al IV-lea. Prima scriere cunoscută la 420 a avut un rol covârşitor în organizarea monahismului apusean din epoca patristică. Ea a constituit farul orientativ după care Sf. Benedict de Nursia a scris regulile monahale pentru mănăstirile din Apus, după cum Sf. Vasile cel Mare le-a scris pentru răsăriteni. În a doua scriere Avva Ioan Casian arată că scopul monahului este dobândirea împărăţiei cerurilor, de aceea trebuie să evite toate excesele, să păstreze calea de mijloc, să se lapede de părerea de sine, judecată și bârfă. El precizează că între liberul arbitru şi har este colaborare sau conlucrare (sinergia), nu contradicţie.

(Citit de 71 ori)