Bucuria Învierii Domnului la Mănăstirea Gai

By | 18/04/2017

c_20170418Din zorile Paştelui, o nouă primăvară de nădejde cuprinde lumea, din acea zi învierea noastră a început deja, deoarece Paştele nu marchează doar un moment al istoriei, ci începutul unei noi condiţii: Iisus a înviat nu pentru ca amintirea Lui să rămână vie în inima ucenicilor Săi, ci pentru ca El însuşi să trăiască în noi şi în El să putem gusta deja bucuria vieţii veşnice. De aceea, învierea nu este o teorie, ci o realitate istorică revelată de Dumnezeu-Omul Iisus Hristos prin Paştele Său, „trecerea Sa”, care a deschis o „nouă cale” între pământ şi Cer (cf. Evrei 10,20). Nu este un mit, nici un vis, nu este o viziune nici o utopie, nu este o poveste, ci un eveniment unic şi irepetabil: Iisus din Nazaret, fiul Mariei, care vineri la apus a fost luat jos de pe cruce şi înmormântat, a părăsit biruitor mormântul. De fapt, în zorii primei zile de după sâmbătă, Petru şi Ioan au găsit mormântul gol. Magdalena şi celelalte femei l-au întâlnit pe Iisus înviat: l-au recunoscut şi cei doi ucenici din Emaus la frângerea pâinii, Cel Înviat s-a arătat Apostolilor seara în Tabernacol şi apoi la mai mulţi ucenici în Galileea.

(Citit de 81 ori)