Acceptarea celuilalt

By | 17/06/2017

imagine_238Nimeni și chiar niciunul dintre noi nu poate trăi fără acceptare și iubire. Probabil că o bună parte din neliniștea de astăzi a atâtor contemporani derivă din faptul: a crede că dacă nu suntem cineva, puternici, atrăgători și frumoși, atunci nimeni nu se va ocupa de noi. Atâtea persoane caută astăzi o vizibilitate numai pentru a umple un gol sufletesc, interior: ca și cum am fi persoane care au veșnic nevoie de adeveriri sau confirmări. Însă, vă imaginați o lume în care toți cerșesc motive pentru a trezi atenția celuilalt, și în schimb nimeni nu este dispus să iubească gratuit o altă persoană? Imaginați-vă o astfel de lume: o lume fără gratuitatea iubirii! Pare o lume umană, dar în realitate este un chin și un infern. Atâtea narcisisme ale omului se nasc dintr-un sentiment de singurătate, nonsens și părăsire.

În spatele atâtor comportamente aparent inexplicabile se ascunde o întrebare: este posibil ca eu să nu merit să fiu chemat pe nume, adică să fiu iubit? Pentru că iubirea mereu cheamă pe nume… Când cel care nu este sau nu se simte iubit este un adolescent, atunci se poate naște durerea. În spatele atâtor forme de ură socială și de duritate este adesea o inimă care n-a fost recunoscută. Nu există copii răi, așa cum nu există adolescenți complet răi, ci există persoane nefericite. Și ce poate să ne facă fericiți dacă nu experiența iubirii dăruite și primite? Viața ființei umane este un schimb de priviri: cineva care privindu-ne ne smulge primul zâmbet luminos și noi care îi zâmbim luminos și gratuit celui care stă închis în tristețe, și astfel îi deschidem o cale spre ieșire, spre lumină și speranță. Schimb de priviri: a privi în ochi și se deschid porțile inimii, iar lumina apare între oameni.

(Citit de 54 ori)