Biserica Ortodoxă din Georgia

By | 31/10/2017

c_20171031_1Una este Georgia. Georgia este minunată, o națiune creștină, dar în măduva spinării! Una este Biserica Ortodoxă din Georgia. Cine vizitează meleagurile acestei țări nu-și poate înainte imagina că va întâlni o cultură, o credință și o creștinătate atât de distincte. Va întâlni un popor credincios cu o cultură creștină de la începuturi, un popor al lui Dumnezeu cu atâția martiri. Biserica Ortodoxă din Georgia este păstorită de un venerabil patriarh, Preafericitul Părinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al întregii Georgii. Preafericirea Sa este un om al lui Dumnezeu, o persoană duhovnicească care te emoționează ascultându-L. Sunt mulți care, în momentele în care l-au întâlnit, au ieșit din întrevederea oficială cu inima emoționată și cu senzația că au găsit un om al lui Dumnezeu. Într-adevăr, un om al lui Dumnezeu. La Tbilisi, în catedrala patriarhală, se venerează relicva tunicii lui Hristos, simbol al unității Bisericii. Această unitate este coroborată de sângele atâtor martiri creștini.

Georgia, răscruce antică de culturi și tradiții, este o țară binecuvântată, loc de întâlnire și de schimb dinamic între culturi și civilizații, care în creștinism a găsit, încă de la predica sfintei Nino la începutul secolului al IV-lea, cea mai profundă identitate a sa și fundamentul cert al valorilor sale. Ortodoxia, înrădăcinată în predica apostolică, a devenit sămânța înfloririi succesive și înnoitoare a culturii georgiene, și această sămânță continuă să producă roadele sale. Dar Georgia este și țara care facilitează comunicațiile și relațiile dintre popoare, care a făcut posibile în cursul secolelor atât comerțul cât și dialogul și confruntarea ideilor și experiențelor dintre lumi diferite. Imnul  național al Georgiei cântă frumusețea cosmică a lumii lui Dumnezeu: „Icoana mea este țara mea…munții și văile strălucitoare sunt împărtășite cu Dumnezeu”. Țara este ca o icoană care definește identitatea, trasează trăsăturile, ethos-ul și istoria, în timp ce munții, înălțându-se liberi spre cer, departe de a fi un meterez de netrecut, dau strălucire văilor, le disting și le pun în relație prezentă, făcându-le pe fiecare diferită de celelalte și pe toate solidare cu cerul comun, de sus, care este deasupra lor și le protejează. Toate înalță, iubirea înalță. În această privință, Rustaveli, marele poet al acestei țări, pare să ne adreseze și nouă câteva cuvinte celebre ale sale: „Ai citit cum scriu apostolii despre iubire, cum spun, cum o laudă? Cunoaște asta, îndreaptă mintea ta spre aceste cuvinte: iubirea ne înalță”.

(Visited 17 times, 1 visits today)