Poporul lui Dumnezeu din Bulgaria

By | 01/11/2017

c_20171101_1Datorită amplasării geografice, Bulgaria servește ca o punte între Europa Apuseană și cea Răsăriteană, ca o intersecție spirituală, o țară a contactelor și a înțelegerii reciproce. Aici, darurile umane și culturale ale diferitelor regiuni ale continentului s-au unit într-un loc, la un loc, au fost primite, acceptate și respectate.

De-a lungul secolelor, în ciuda evenimentelor istorice complexe și uneori dificile, Biserica pe care Preafericitul  Părinte Neofit, Patriarhul Bulgariei, o conduce a știut să vestească cu perseverență întruparea Fiului Cel Unul Născut al lui Dumnezeu, și învierea Sa. Fiecărei generații i-a repetat Vestea cea Bună a mântuirii. Și astăzi, ea mărturisește cu forțe înnoite mântuirea pe care Domnul o oferă fiecărui om și le propune tuturor nădejdea mântuitoare care nu dezamăgește și de care lumea noastră are nevoie existențial.

Credincioșii bulgari știu bine că unele răni din trecutul ideologic comunist continuă să lase semne în amintirea atâtora. Știm că nu este posibil să se schimbe istoria, dar, poporul lui Dumnezeu de aici îndreaptă privirea spre un viitor de armonie deplină și de comuniune fraternă, lucrând acum, așa cum dorește Domnul. Făptuind astfel se acceptă și se ascultă invitația insistentă a lui Hristos și de semnele timpurilor, pe care Duhul le seamănă pe drumul Bisericii. Însuflețiți de același Duh, poporul lui Dumnezeu din Bulgaria nu lasă ca amintirile din epoci caracterizate drept dureroase, dificultățile din prezent și incertitudinea viitorului să îi împiedice să meargă împreună în armonie, unitate și comuniune vizibilă, să se roage împreună și să lucreze împreună pentru vestirea Evangheliei și în slujrea celui care se află în nevoie.

Trecutul Bulgariei nu poate fi despărțit de credința sa creștină, mai ales că în 2015 s-au comemorat 1150 de ani de la creștinarea Bulgariei. Fidelitatea față de Evanghelia lui Iisus Hristos va contribui în egală măsură și la la viitorul pe care națiunea bulgară îl construiește peste devastările morale, intelectuale și spirituale ale secolului trecut. Bulgaria a primit Evanghelia datorită predicării Sfinților Chiril și Metodie, și, de-a lungul secolelor, acea sămânță plantată în pământ fertil a adus roade bogate de mărturie și sfințenie creștină. Chiar și în timpul lungii ierni aspre a sistemului totalitar, care a adus suferințe țării vecine și multor altor națiuni europene, fidelitatea față de Evanghelie nu a dispărut, și nenumărați fii ai acestui popor au rămas în mod jertfitor fideli lui Hristos, nu în puține cazuri chiar până la a-și da viața.

Aducem prinos de omagiu acestor curajoși mărturisitori ai credinței. Fie ca sacrificiul lor să nu fie în zadar, și fie ca el să servească drept exemplu și să facă să rodească angajamentului misionar al Bisericii. Fie ca cei care lucrează pentru construirea unei societăți bazate pe adevăr, dreptate și libertate, să privească de asemenea la ei!

Catedrala Alexandr Nevski este un monument reprezentativ al orașului Sofia. Edificiul servește drept catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare. A fost ridicată între anii 1904-1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus Alexandr Pomeranțev. Catedrala este spațiul liturgic în care sălășluiește înțelepciunea și harul lui Dumnezeu, care potrivit gândirii creștine indică fundamentele pe care trebuie edificat orașul oamenilor. Calea spre un autentic progres uman nu poate fi doar politică sau economică; trebuie, de asemenea, în mod necesar, să fie deschisă dimensiunii spirituale și morale. Creștinismul este parte a rădăcinilor istoriei și culturii acestei țări: de aceea, nu poate fi ignorat în nici un proces serios de creștere care este proiectat spre viitor.

Din această istorie a poporului cu Dumnezeu face parte și Sfântul Ioan de Rila. Prin lupta spirituală, Sf. Ioan de Rila a trăit „tăierea voii” în ascultare și slujire reciprocă cerută de viața în comun. Mănăstirea este pentru Sf. Ioan locul unde „porunca nouă” este împlinită zi de zi, casa și școala comuniunii, și spațiul unde devenim slujitori ai confraților, așa după cum și Iisus a ales să fie slujitor între ai Săi. 

Fericitul Ioan a cunoscut apoi viața de eremit în „înnoirea cunoștinței” și penitență, dar în primul rând în ascultarea neîntreruptă a Cuvântului și în rugăciunea continuă, până la a deveni – cum spunea Sf. Nil – un „teolog” (cf. De Oratione LX, PG 79, 1180B), adică un om înzestrat cu înțelepciunea care nu aparține acestei lumi, ci care vine de la Duhul Sfânt. Testamentul Sfântului Ioan, pe care el l-a scris din iubire pentru ucenicii săi care doreau să aibă ultimele sale cuvinte, reprezintă o învățătură extraordinară despre căutarea și experimentarea lui Dumnezeu de către cei care doresc să trăiască o autentică viață creștină și monastică.

Domnul să ajute Biserica Ortodoxă din Bulgaria să îndeplinească cu curaj misiunea de propovăduire a Evangheliei pe care El i-a încredințat-o în această țară. Fie ca Domnul să binecuvânteze eforturile Preafericitului Părinte Neofit, ale Mitropoliților și ale Episcopilor, ale clerului, ale călugărilor și ale călugărițelor, acordând un abundent seceriș duhovnicesc pentru eforturile misionare și pastorale ale fiecăruia. Fie ca Maica Domnului, venerată cu drag de credincioșii Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, să vegheze asupra ei și să o protejeze astăzi și întotdeauna!

(Visited 24 times, 1 visits today)