Patrologie și Literatură Post-patristică

By | 09/11/2017

c035e1_1024Volumul 1 din colecția „Patrologie și Literatură Post-patristică” pentru uzul studenților (Editura Tiparnița, Arad, 2017) face trimitere la „știința sfinților”, la intuiția lor asupra tainelor Dumnezeului celui viu, la înțelepciunea lor, dar al Duhului Sfânt, care devin punct de referință al gândirii teologice. Împreună cu Părinții și scriitorii Bisericești, și noi trebuie să recunoaștem că omul îl caută mai bine și-l găsește mai ușor pe Dumnezeu „cu rugăciunea decât cu discuția”. Până la urmă, figura cea mai adevărată a teologului și a oricărei propovăduiri evanghelice rămâne cea a sfântului apostolului Ioan, care și-a rezemat capul pe inima Învățătorului.

Grija și preocuparea continuă a Părinților Bisericii față de participarea intimă și vitală a creștinului la iubirea lui Dumnezeu în Iisus Hristos nu aduce orientări noi în statutul științific al teologiei. Ci, în manieră mai decisă ca niciodată, Părinții Bisericii îl configurează pe teolog contemplativului și misticului. Numai Iisus Hristos – insistă Părinții Bisericii în fața complexelor raționamente dialectice (dintre care unele eretice) din timpul lor – numai Iisus este hrană sufletului, miere pentru gură, doxologie pentru ureche, bucurie angelică în inimă.

Uneori se pretinde să se rezolve problemele dogmatice fundamentale despre Dumnezeu, despre om și despre lume numai cu facultățile rațiunii. În schimb, Părinții Bisericii, puternic întemeiați pe Biblie și pe Tradiția vie a Bisericii, ne amintesc că fără o profundă credință lucrătoare în Dumnezeu, hrănită de rugăciune și de contemplație, de un raport profund cu Hristos, Domnul, reflecțiile noastre despre tainele divine riscă să devină un exercițiu intelectual zadarnic ce-și pot pierde credibilitatea. De fapt, pentru Părinții Bisericii, adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu constă în experiența personală și profundă a lui Iisus Hristos și a iubirii Sale. Și acest lucru este valabil pentru orice creștin, credința este, înainte de toate, întâlnire personală, comuniune cu Iisus Hristos, înseamnă a experimenta apropierea lui Hristos, prietenia lui Hristos, iubirea lui Hristos, și numai așa se învață cunoașterea lui Hristos tot mai mult, iubirea lui  Hristos și asemănarea continuă cu Hristos. Fie ca acest lucru să se poată întâmpla pentru fiecare dintre noi!

Părinții Bisericii nu indică doar cum trebuie să fie bun un creștin, ci exprimă și o viziune profundă despre Taina Bisericii și despre Taina lui Hristos, care, până la urmă, ajunge la contemplarea Tainei lui Dumnezeu întreit și unic, care poate fi căutat mai bine și găsit mai ușor cu înălțarea prin iubire, decât cu o dezbatere teologică exterioară. Așadar punem capăt aici referirilor concise la primul volum despre viața și teologia Părinților Bisericii, însă nu și căutării faptului de a fi în drum spre Dumnezeu.

(Visited 32 times, 1 visits today)