Responsabilitatea față de creație

By | 15/11/2017

Biserica are o responsabilitate față de creație și simte că trebuie s-o exercite, chiar și în cadrul public, pentru a apăra pământul, apa și aerul, daruri ale lui Dumnezeu Creatorul pentru toți și, înainte de toate, pentru a-l ocroti pe om împotriva emergenței de a se distruge pe el însuși. De fapt, degradarea naturii este strâns legată de cultura vieții care modelează conviețuirea umană, motiv pentru care atunci când ecologia umană este respectată în cadrul societății, și ecologia mediului beneficiază de aceasta. Nu se poate cere tinerilor să respecte ambientul, dacă nu sunt ajutați în familie și în societate să se respecte pe ei înșiși: cartea naturii este unică, atât în cadrul vast al ambientului cât și în cel al eticii personale, familiale și sociale.

Dinamica obligațiilor față de ambient derivă din acelea față de persoana considerată în ea însăși și în relație cu alții, ce implică o educație pentru o responsabilitate ecologică, pentru ca aceasta să salvgardeze o autentică „ecologie umană”, deci să afirme cu reînnoită convingere inviolabilitatea vieții umane în orice fază a ei și în orice condiție a ei, demnitatea persoanei și misiunea de neînlocuit a familiei, în care se educă la iubirea față de aproapele și la respectarea naturii. Trebuie salvgardat patrimoniul uman al societății. Acest patrimoniu de valori perene își are originea și este înscris în legea morală naturală, care este fundamentul respectării persoanei umane și a creației.

(Citit de 17 ori)