Săptămâna a doua din Postul Nașterii Domnului

By | 26/11/2017

c_20171126Perioada Postului Nașterii Domnului este un timp de pregătire pentru a exprima relația noastră cu Iisus Hristos, care intră în lume, ca într-un Bethleem universal, pentru a-i vizita pe toți, iar la sărbătoarea sosirii Sale îi face să ia parte pe toți care cred în El, toți care cred în prezența Sa în comunitatea liturgică. De Crăciun, Dumnezeu este aici, nu s-a retras din lume, nu ne-a lăsat singuri. Chiar dacă nu-L putem vedea și atinge cum se întâmplă cu realitățile sensibile, Hristos este aici și vine să ne viziteze în felurite moduri. Crăciunul este o vizită a lui Dumnezeu: El intră în viața mea și dorește să se adreseze mie. Toți experimentăm, în existența cotidiană, că avem puțin timp pentru Domnul Dumnezeu și puțin timp chiar și pentru noi. Sfârșim prin a fi absorbiți de cotidianul „a face”. Nu este oare adevărat că adesea tocmai activitatea de a avea sau a poseda, societatea cu multiplele ei interese și priorități, monopolizează atenția noastră? Nu este oare adevărat că oamenii dedică mult timp divertismentului și distracțiilor de tot felul? Uneori lucrurile ne copleșesc și de-a dreptul ne „târăsc” după ele.

Timpul liturgic al Postului Nașterii Domnului ne invită să ne oprim în tăcere pentru a percepe, a privi și capta o prezență. Este o invitație la a înțelege că fiecare dintre evenimentele zilei sunt semne aluzive pe care Dumnezeu ni le adresează, semne ale atenției pe care o are față de fiecare dintre noi. Dar noi nu reflectăm că El ne privește, ne vede, în timp ce noi rămânem cu trebușoarele noastre, cu patimile ce ne chinuiesc. Cât de des Hristos ne face să percepem măcar ceva din iubirea Sa! A ține consemnată iubirea într-un „caiet sufletesc” ar fi o îndeletnicire frumoasă și salutară pentru viața noastră! Crăciunul ne invită și ne stimulează să îl contemplăm pe Iisus Hristos prezent. Certitudinea prezenței Sale nu ar trebui oare să ne ajute să vedem lumea cu ochi diferiți? Nu ar trebui oare să ne ajute să considerăm toată existența noastră ca „vizită”, ca un mod în care El poate veni la noi și devine vecinul și prietenul nostru în orice situație?

(Citit de 38 ori)