Săptămâna a treia din Postul Nașterii Domnului

By | 03/12/2017

teofan_mada_128Un element fundamental al Postului Nașterii Domnului este așteptarea, care este în același timp nădejde. Crăciunul ne face să înțelegem sensul timpului și al istoriei drept „kairos”, ca prilej prielnic pentru mântuirea noastră. Iisus a ilustrat această realitate tainică în multe parabole. Omul, în viața sa, este în constantă așteptare, când este copil dorește să crească, ca adult tinde la împlinire și succes, iar înaintând în vârstă, aspiră la meritata și binecuvântata odihnă. Dar vine timpul în care descoperă că a sperat prea puțin dacă, dincolo de profesiunea sau de poziția socială, nu îi rămâne nimic de nădăjduit. Nădejdea marchează drumul umanității, dar pentru creștini ea este însuflețită de o certitudine: Hristos, Domnul, este prezent în scurgerea vieții noastre, ne însoțește și într-o zi ne va șterge și lacrimile. Într-o zi, nu departe, totul își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu, Împărăție de har, de dreptate și de pace.

Există însă moduri foarte diferite de a aștepta. Dacă timpul nu este umplut de un prezent înzestrat cu sens, așteptarea riscă să devină insuportabilă, iar dacă se așteaptă ceva, dar în acest moment nu există nimic, adică dacă prezentul rămâne gol, fiecare clipă ce trece pare exagerat de lungă, iar așteptarea se transformă într-o povară prea grea și într-o atmosferă pesimistă deoarece viitorul rămâne cu totul incert, nesigur. În schimb, atunci când timpul este înzestrat cu sens, și în fiecare clipă percepem ceva specific și valabil, atunci bucuria așteptării face prezentul mai prețios.

Timpul Nașterii Domnului ne îndeamnă să trăim intens prezentul în care deja ajung la noi darurile Domnului, să îl trăim orientați spre viitor, un viitor plin de nădejde mântuitoare. Crăciunul creștin devine în acest mod prilej sfânt de a retrezi în noi sensul adevărat al așteptării, întorcându-ne la miezul credinței noastre care este taina lui Hristos, Mesia așteptat secole îndelungate și născut în sărăcie la Bethleem. Venind între noi, ne-a adus și continuă să ne ofere darul iubirii și al mântuirii Sale. Prezent între noi, ne vorbește în felurite moduri: în Sfânta Scriptură, în anul liturgic, în sfinți, în evenimentele vieții zilnice, în toată creația, care își schimbă înfățișarea în momentul în care îndărătul ei se află El sau dacă este întunecată de negura unei origini incerte sau a unui viitor nesigur.

teofan_mada_129La rândul nostru, putem să prezentăm suferințele care ne copleșesc, nerăbdarea, întrebările care izvorăsc din inimă. Să fim siguri că ne ascultă întotdeauna! Și dacă Iisus este prezent, nu mai există nici un timp lipsit de sens și gol. Dacă Hristos este prezent, putem continua să sperăm și atunci când alții nu mai pot să ne asigure nici un sprijin, chiar și când prezentul devine istovitor.

Crăciunul este timpul prezenței și al așteptării veșniciei. Tocmai din acest motiv, este în mod special timpul bucuriei, al unei bucurii interiorizate pe care nici o suferință nu o poate șterge. Bucuria pentru faptul că Dumnezeu s-a făcut Prunc. Această bucurie, prezentă în mod invizibil în noi, ne încurajează să pășim încrezători înainte. Model și sprijin al acestei bucurii profunde este Fecioara Maria, prin intermediul căreia ne-a fost dat Pruncul Iisus. Să ne ajute ea, ucenica fidelă a Fiului său, să primim harul de a trăi acest timp liturgic veghind în rugăciune și făptuitori ai binelui în așteptare.

(Citit de 24 ori)