Crăciunul este timpul pentru a redescoperi prezența lui Dumnezeu și duioșia Sa de Tată

By | 10/12/2017

c_20171210Motivul bucuriei este exprimat prin cuvinte de colind care dau nădejde și permit să se privească la viitor cu seninătate. Domnul prin taina Crăciunului a revocat orice gen de judecare și a decis să trăiască în mijlocul nostru. Această a patra duminică din Postul Nașterii Domnului atrage privirea noastră spre Crăciunul care de acum se apropie. Nu putem să ne lăsăm cuprinși de oboseală, nu ne este permisă nicio formă de tristețe, chiar dacă am avea motiv datorită atâtor preocupări și datorită multiplelor forme de minciună care rănesc umanitatea noastră. Însă venirea Domnului trebuie să umple inima noastră de bucurie. Profetul, care poartă înscris chiar în numele său, Sofonia, conținutul vestirii sale, deschide inima noastră la încredere: „Dumnezeu ocrotește” poporul său. Într-un context istoric de mari samavolnicii și violențe, provocate mai ales de oamenii puterii, Dumnezeu face cunoscut că El Însuși va domni asupra poporului Său, că nu-l va mai lăsa în voia aroganței conducătorilor săi și că îl va elibera de orice angoasă. Astăzi, ni se cere să „nu lăsăm să cadă brațele noastre” (cf. Sof. 3,16) din cauza îndoielii, a nerăbdării sau a suferinței.

Apostolul Pavel reia cu tărie învățătura profetului Sofonia și o reafirmă: „Domnul este aproape” (Fil. 4,5). Pentru aceasta trebuie să ne bucurăm mereu și cu afabilitatea noastră să dăm mărturie tuturor despre apropierea și despre grija pe care Dumnezeu le are față de fiecare persoană. Crăciunul este o invitație la bucurie, este sărbătoarea milostivirii. Este momentul pentru a redescoperi prezența lui Dumnezeu și duioșia Sa de Tată. Dumnezeu nu iubește rigiditățile. El este Tată, este duios. Face totul cu duioșie de Tată. Suntem și noi ca mulțimile care-l întreabă pe Ioan: „Ce trebuie să facem?” (Luca 3,10). Răspunsul Botezătorului nu se lasă așteptat. El invită să se acționeze cu dreptate și să se privească la necesităților celor care sunt în nevoie. Oricum, ceea ce Ioan cere de la interlocutorii săi este ceea ce se găsește în Lege. În schimb, nouă ni se cere o angajare mai radicală. În fața Nașterii Domnului pe care suntem chemați să o primim cu bucurie, ni se cere să fim instrumente de milostivire, conștienți că vom fi judecați în funcție de propria noastră milă. Cel care a fost botezat știe că are o angajare mai mare. Credința în Hristos provoacă și revendică la un demers duhovnicesc care durează toată viața: acela de a fi milostivi precum Tatăl. Bucuria de cinsti Crăciunul este însoțită cu angajarea de a primi și a mărturisi o iubire care merge dincolo de dreptate, o iubire care nu are margini. De această iubire infinită suntem responsabili, în pofida contradicțiilor noastre. Să ne rugăm pentru noi și pentru toți cei care vor primi Praznicul milostivirii cerului, pentru ca să putem înțelege și primi iubirea infinită a Tatălui nostru ceresc, care recreează, transformă, transfigurează și reformează duhovnicesc viața.

(Citit de 30 ori)