Majestatea Sa Regele Mihai I al României

By | 14/12/2017

c_20171214Omagiem în aceste zile personalitatea luminoasă a Majestății Sale Regele Mihai I al României, pentru virtuţile creștine care l-au călăuzit de-a lungul întregii sale vieți: „credința în Dumnezeu, iubirea faţă de poporul român, răbdarea în suferinţă, demnitatea în comportament şi puterea de-a ierta pe cei ostili” (Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul şedinţei solemne comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor ale Parlamentului României, dedicată omagierii Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, luni, 11 decembrie 2017).

Durerea noastră față de Majestatea Sa se trasformă îndată într-o atitudine de profundă seninătate. Aceasta provine din credința în Cel care ne-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan 11,25-26). Desigur, iubirea față de persoanele dragi nu ne scutește de la a vărsa lacrimi de durere, în momentul despărțirii, dar este întotdeauna actual îndemnul pe care Apostolul Pavel îl adresa deja creștinilor din Tesalonic, atunci când îi îndemna să nu se întristeze „ca ceilalți, care nu au nădejde”, „sicut coeteri, qui spem non habent” (1 Tes. 4,13). Majestatea Sa a ajuns la țintă, după ce a slujit poporul român, Biserica și l-a iubit pe Domnul Iisus Hristos, în acea certitudine de iubire pe care Apostolul Pavel ne-a amintit-o în Epistola sa către Corinteni: „Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos?” (Rom. 8, 35). A fost un uns al Domnului și, imitându-l pe El, s-a oferit, s-a dăruit și s-a jertfit pentru binele poporului român.

„Prin personalitatea, viaţa şi lucrarea sa, Regele Mihai I al României va rămâne în memoria poporului român o făclie de Înviere în vremuri de răscruce”. Celebrarea slujbei de prohodire și a ceremoniei religioase de îngropare a Majestății Sale Regele Mihai I al României este în întregime luminată de credința în înviere. Toată revelația divină este rod al dialogului dintre Dumnezeu și poporul său, iar credința în înviere este legată și ea de acest dialog, care însoțește și drumul personal a Regelui Mihai în istorie. Nu uimește că un mister așa de mare, așa de decisiv, așa de supraomenesc cum este cel al învierii a cerut tot parcursul, tot timpul necesar, până la Iisus Hristos. El poate să spună: „Eu sunt învierea și viața” (Ioan 11, 25), pentru că în El acest mister nu numai că se revelează pe deplin, ci se realizează, are loc, devine pentru prima dată și în mod definitiv realitate.

Credința ne invită să ne înălțăm capul și să privim departe, să privim în sus! Și astfel, în aceste zile, în timp ce plângem plecarea dintre noi a lui Mihai I al României, să ne deschidem inima față de viziunea devenii noastre eterne, bine știind că viața nu ne este luată, ci doar trasformată, vita mutatur, non tollitur! În timp ce se distruge locuința pământească, se costruiește o alta în cer! Astfel se explică bucuria creștinului în fiecare moment al propriei vieți. Evenimentul învierii răspunde și la lunga căutare a Majestății Sale Regele Mihai I al României. Și el este invitat să intre în acest eveniment, pentru că a fost chemat să stea prin tot parcursul vieții sale mai întâi în fața Crucii lui Iisus Hristos, pentru a asculta apoi vestea: „A înviat, nu este aici” (Marcu 16, 6). Acolo este fundamentul, stânca existenței Regelui Mihai I al României. Nu în „discursuri convingătoare de înțelepciune”, ci în cuvântul viu al crucii și al învierii lui Iisus pe care și l-a asumat în întreaga sa viață.

Rugăciunea noastră pentru Regele Mihai se îmbogățește cu sentimente, cu amintiri, cu recunoștință pentru mărturia și binele adus poporului, pe care le-am cunoscut, prin care Mihai I a împărtășit slujirea iubirii poporului român. Multe dintre amintirile lui ne sunt prezente, convinși fiind că el este privit de Tatăl cu iubirea sa milostivă. Și împreună cu privirea Tatălui ceresc este și aceea a Maicii Domnului, care mijlocește pentru acest fiu al său atât de iubit. Împreună cu credincioșii poporului pe care i-a slujit aici pe pământ să se poată bucura de bucuria noului Ierusalim.

Prin viața sa Regele Mihai I al României ne spune să ducem înainte această certitudine: Domnul este viu și merge alături de noi în viață. Aceasta este misiunea noastră! Să ducem înainte această nădejde, ancorați în această nădejde, această ancoră care este în cer, ținând puternic ținta nădejdei, fiind ancorați și ducând înainte nădejdea. Noi, martori ai lui Iisus, să ducem înainte mărturia că Iisus este viu și acest lucru ne va da nădejde, va da nădejde acestei lumi un „pic” tulburată datorită suferințelor, datorită necazurilor, datorită păcatului. Înainte, popor român!

În lumina tainei pascale a lui Hristos, moartea Regelui Mihai I este, în realitate, intrarea în plinătatea vieții. În această lumină de credință, ne simțim și mai aproape de frații noștri răposați: moartea aparent ne-a despărțit, însă puterea lui Hristos și a Duhului Său ne unește în mod și mai profund. Vom continua să-l simțim alături de noi în rugăciune și în comuniunea liturgică. În Rai să-l conducă Îngerii! In Paradisum deducant se Angeli! Un cor sărbătoresc să-l primească și să-l conducă în Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc, pentru ca să aibă odihnă veșnică!

(Citit de 60 ori)