Hristodoulos, Arhiepiscopul iubirii

By | 28/01/2018

c_20180128_1Pe data de 28 ianuarie, 2018, s-au împlinit zece ani de la trecerea în veșnicie a lui Hristodoulos Paraskevaidis, cel  care a fost Arhipăstorul Bisericii Ortodoxe a Greciei. Domnul Iisus Hristos l-a chemat în slujba sa și, încredințându-i misiuni de responsabilitate tot mai mare, l-a și însoțit cu harul Său și cu lumina Sa continuă. Rămân memorabile cuvintele de la Vecernia instalării sale din 1998, când s-a adresat tinerilor din Grecia spunând : „Copiii mei, cel care vă vorbește astăzi ia asupra sa răspunderea pentru păcatele ce se află în fața întregii voastre generații”(video ERT World). În timpul Arhipăstoririi sale jertfitoare, el s-a străduit să proclame dreptul de a fi și de a ne manifetsa ortodox cu fermitate, fără slăbiciuni sau șovăieli, mai ales atunci când trebuia să se confrunte cu rezistențe, ostilități și refuzuri. În anul 2000 (14 iunie) a subliniat în Platia Aristotelis din Tesalonic faptul istoric și proniator că „elinul de când se naște și până în momentul morții sale întru și în jurul Bisericii pășește” (video ERT World). Iar în septembrie 2001, aflându-se în mijlocul poporului sârb mult încercat, primit de venerabilul Patriarh Pavle, a declarat în fața autorităților de stat că „am sprijinit prin orice mijloc orice încercare a Bisericii poporului vostru” (video ERT World). În fine, în Săptămâna Mare din 2007 se adresa comunității din Atena prin cuvinte de curaj și convingere despre adevărul Bisericii, reliefând că „pe noi să nu ne preocupe ceea ce se spune și scrie în Codul lui da Vinci” (video ERT World). Mai mult decât o „simplă ficţiune” sau o carte interesantă, romanul a fost scris în mod intenţionat pentru a pune sub semnul întrebării ceea ce oamenii cred despre Dumnezeu, Iisus Hristos, Biblie, religie, istorie şi natura adevărului însuşi. În calitate de creştini, credem că orice adevăr vine până la urmă de la  Iisus Hristos, care este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Credem totodată în faptul că credinţa nu este oarbă sau opusă faptului, dar este în acord cu raţiunea – inclusiv cu învăţătura, logica şi simtul realităţii.

Hristodoulos, Arhipăstorul iubirii, știa că a fost luat de mână de către Domnul Iisus Hristos și de Maica Domnului (iubea și cânta emoționant Acatistul Bunei Vestiri) și această chemare conștientă și lucrătoare i-a permis să exercite o slujire foarte rodnică, pentru care a adus permanent Euharistie lui Dumnezeu. A iubit și apreciat România, pe care a vizitat-o, prețuind pe Ierahii și preoții Bisericii Ortodoxe Române, având cuvinte de apreciere și stimă pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Impresionant este și faptul că în timpul vizitei sale în România din anul 2000 s-a întâlnit la o cafenea cu tineri din Grecia care studiau la noi, dialogând cu larghețe și înțelegere despre problemele lor (video ERT World). În cadrul acestei întâlniri de suflet, Arhiepiscopul Hristodoulos a mărturisit tinerilor că „contactul meu cu voi este o oază” (frază ce a devenit titlu generic pentru emisunea consacrată vieții Arhiepiscopului Hristodoulos de canalul național de televiziune ERT, Αφιέρωμα στον αρχιεπίσκοπο Χριστόδουλο).

Iubirea nu calculează, nu măsoară, nu se uită la cheltuieli (Arhiepiscopul era un bun chivernisitor, dar și un mare filantrop), iubirea nu pune bariere istorice, ci știe să dea cu bucurie, caută numai binele celuilalt, învinge fățărnicia, zgârcenia, resentimentele, închiderile pe care omul le poartă uneori în inima sa. Toată viața neuitatului Arhipăstor al Atenei și a întregii Grecii s-a desfășurat sub semnul acestei dragoste, al capacității de a se dărui în mod generos, fără rezerve, fără măsură, fără calcule. Ceea ce-l mișca era iubirea față de Hristos, căruia îi consacrase viața, o iubire minunantă și compleșitoare. Și tocmai pentru că s-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu în iubire, el a putut să devină însoțitor de pelerinaj pentru omul de astăzi, răspândind în lume mireasma Iubirii lui Dumnezeu. Cine a avut bucuria de a-l cunoaște și de a-l întâlni în spațiul rugăciunii, Liturghiei și a comunicării interpersonale, a putut să atingă cu mâna cât de vie era în Arhiepiscopul Hristodoulos certitudinea „că vede bunătățile Domnului în pământul celor vii”, așa cum ne spune Psalmistul (26,19). Această certitudine care l-a însoțit în decursul existenței sale și care, în mod deosebit, s-a manifestat în timpul ultimei perioade a pelerinajului său pe acest pământ: de fapt, boala fizică, cancerul, nu a vătămat niciodată credința sa de stâncă, nădejdea sa pascală luminoasă, dragostea sa ferventă. Aflând despre evoluția iminentă a bolii sale a mărturisit că „acum a sosit timpul să dovedim practic Crucea și Învierea lui Hristos, pe care le-am mărturisit toată viața”. S-a stins ca o lumânare pentru Hristos, pentru Biserică, pentru lumea pe care a văzut-o cu ochii: suferința lui a fost o suferință acceptată și trăită până la sfârșit din iubire și cu iubire.

(Citit de 75 ori)