Praznicul Întâmpinării Domnului, la Mănăstirea Hodoş-Bodrog

By | 01/02/2018

mhb_02În sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie) îl contemplăm pe Iisus pe care Maica Sa și Iosif îl prezintă la templu „ca să-l ofere Domnului” (Luc. 2, 22). Această sărbătoare este cinstită în mod deosebit și la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde este tradiție consacrată ca la Sfânta Liturghie să fie prezent Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei, Arhiepiscopul Aradului. De asemenea, spațiul rugăciunii bisericii celei noi a Mănăstirii se umple de numeroși credincioși arădeni. Întâmpinarea Domnului ne învită la câteva reflecții teologice și de viață.

 În această scenă evanghelică se revelează misterului Fiului Fecioarei, consacratul Tatălui, venit în lume pentru a împlini cu fidelitate voința Lui (cf. Evr. 10, 5-7). Simeon îl arată ca „lumină pentru luminarea neamurilor” (Luc. 2, 32) și vestește prin cuvânt profetic jertfa Lui desăvârșită adusă lui Dumnezeu și biruința Lui finală (cf. Luc. 2, 32-35). Este întâlnirea celor două Testamente, Vechiul și Noul. Iisus intră în templul vechi, El care este de fapt noul Templu al lui Dumnezeu: vine ca să viziteze poporul său, ducând la împlinire ascultarea față de Lege și inaugurând timpurile din urmă ale mântuirii.

Simeon și Ana și descoperă marea noutate. Conduși de Duhul Sfânt, ei găsesc în acel Prunc împlinirea lungii lor așteptări și vegheri. Amândoi contemplă lumina lui Dumnezeu, care vine să lumineze lumea și privirea lor profetică se deschide spre viitor, ca vestire a lui Mesia: „Lumen ad revelationem gentium!” (cf. Luc. 2, 32). În atitudinea profetică a celor doi vizionari este toată Vechea Alianță care exprimă bucuria întâlnirii cu Mântuitorul. La vederea Pruncului, Simeon și Ana intuiesc faptul că tocmai El este Cel Așteptat.

Icoana evanghelică a Întâmpinării lui Iisus la templu conține simbolul fundamental al luminii; lumina care, pornind de la Hristos, se iradiază asupra Mariei și a lui Iosif, asupra lui Simeon și Anei și, prin intermediul lor, asupra tuturor. Părinții Bisericii au legat această iradiere cu drumul spiritual. Viața consacrată exprimă acest drum, în mod special, ca „filocalia”, iubire față de frumusețea divină, reflexie a bunătății lui Dumnezeu. Pe chipul lui Hristos strălucește lumina acestei frumuseți.

Icoana evanghelică manifestă și profeția, darul Duhului Sfânt. Simeon și Ana, contemplându-l pe Pruncul Iisus, întrevăd viața Lui, moartea și învierea Sa pentru mântuirea tuturor neamurilor și vestesc acest mister ca mântuire universală. Viața consacrată lui Dumnezeu este chemată la această mărturie profetică, legată cu dubla sa aptitudine contemplativă și activă. Adevărata profeție se naște din Dumnezeu, din prietenia cu El, din ascultarea atentă a Cuvântului Său în diferitele circumstanțe ale istoriei. În acest mod, viața închinată lui Dumnezeu, în trăirea ei zilnică pe drumurile umanității, manifestă Evanghelia și Împărăția deja prezentă și activă.

Icoana evanghelică a Întâmpinării lui Iisus la templu manifestă înțelepciunea lui Simeon și Ana, înțelepciunea unei vieți dedicate totalmente căutării feței lui Dumnezeu, a semnelor lui, a voinței lui, o viață dedicată ascultării și vestirii Cuvântului său. „Faciem tuam, Domine, requiram”: fața ta, Doamne, o caut (Ps. 25,8). Viața închinată lui Dumnezeu este în lume și în Biserică semn vizibil al acestei căutări a feței Domnului și a căilor care conduc la El (cf. Ioan 14,8). Așadar, persoana consacrată mărturisește angajarea, bucuroasă și în același timp laborioasă, a căutării asidue și înțelepte a voinței divine.

(Citit de 67 ori)