Duminica Ortodoxiei

By | 23/02/2018

Biruința asupra ereziei iconoclaste este numită, în ritualul liturgic, Triumful Ortodoxiei. Într-adevăr, pentru Biserica Ortodoxă, refuzul de a venera sau cinsti icoanele constituie sinteza tuturor ereziilor: refuzarea sau respingerea icoanei este, pentru teologia ortodoxă, ignorarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu devenit de om. Cu toate acestea, dacă reprezentarea imaginilor sunt permise, ele trebuiesc să fie exacte din punct de vedere teologic pentru a fi recunoscute ca icoane. Icoana ortodoxă nu are nimic în comun cu imaginile religioase care s-au dezvoltat în Europa, începând de la Renaștere. Contestările icoanale au fost, în Ortodoxie, prilejul eleborării unei adevărate teologii a imaginii și frumuseții divine. Aceasta se fundamentează pe afirmația Sfântului Apostol Pavel: „Hristos este chipul (icoana) Dumnezeului Celui nevăzut, Întâiul născut al creației” (Colos. 1: 15). Sfințenia înseamnă a restabili chipul lui Dumnezeu în noi, așa cum a fost la început, înainte de a fi denaturat de cădere.

Icoanele nu sunt devoțiuni opționale, ci o parte integrantă a credinței și a spiritualității ortodoxe. Icoanele sunt o consecință implicită a credinței creștine în Întruparea Cuvântului (Ioan 1:14), Iisus Hristos. Icoanele au un caracter liturgic-sacramental, făcând prezent credinciosului persoana sau evenimentul descris pe ele. Cu toate acestea, noi facem întotdeauna o distincție dogmatică clară între cinstirea (proskynesis) cuvenită icoanelor și închinarea (latria) care se datorează numai lui Dumnezeu, Cel Slăvit în Treime.

Celebrarea Duminicii Ortodoxiei ne amintește, de asemenea, că postul este un ascetism al modului în care privim lumea. Conform Evangheliei, lumina trupului este ochiul. Când ochiul este curat, tot trupul este luminat, iar dacă este rău și trupul devine întunecat. Să ne examinăm dacă lumina care este în noi nu este întuneric! Dacă tot trupul este luminos, el nu are parte de întuneric, ci va fi în întregime luminos, ca atunci când lumina luminii lui iluminează peste noi (cf. Luca, 11 : 34-38).

 

(Citit de 47 ori)