Mărturisitori ai Învierii Domnului

By | 22/04/2018

Hristos a Înviat ! Evanghelia ne amintește diferite întâlniri pe care Domnul Iisus le-a avut după Învierea Sa, cu Maria Magdalena și celelalte femei venite la mormânt dis-de-dimineață, după ziua sâmbetei, cu Apostolii reuniți neîncrezători în foișorul cel de sus, cu Toma și ceilalți ucenici. Aceste diferite apariții ale Sale reprezintă și pentru noi o invitație de a aprofunda mesajul fundamental al Învierii, ne îndeamnă să parcurgem din nou itinerarul spiritual al celor care L-au întâlnit pe Hristos și L-au recunoscut în acele prime zile după evenimentele pascale. Evanghelistul Ioan povestește că Apostolul Petru și el însuși, auzind vestea dată de Maria Magdalena, au alergat, aproape întrecându-se, spre mormânt (cf. Ioan 20, 3 și urm.).

Părinții Bisericii au văzut în această grabă a lor spre mormântul gol un îndemn la acea „competiție” care singura este legitimă între credincioși: întrecerea în căutarea lui Hristos (și nu ură, invidie și facere de rău, toate în sine competiții ale eliminării). Și ce să mai spunem despre Maria Magdalena? Plângând rămâne lângă mormântul gol având o singură dorință: să știe unde L-au dus pe Învățătorul ei. Îl regăsește și Îl recunoaște când este strigată de El pe nume (cf. Ioan 20, 11-18). Și noi, dacă Îl căutăm pe Domnul cu un suflet simplu, curat și sincer, Îl vom întâlni, ba mai mult, va fi El însuși Cel care ne va veni în întâmpinare, se va face nouă cunoscut, ne va chema pe nume, adică ne va face să intrăm în comuniunea iubirii Sale.

În prologul Faptelor Apostolilor, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca spune că Domnul înviat „s-a arătat (Apostolilor) viu, după pătimirea Sa, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile” (1-3). Trebuie să înțelegem bine că atunci când autorul sfânt spune că „s-a arătat viu” nu vrea să spună că Iisus s-a reîntors la viața de dinainte, ca și Lazăr. Paștile pe care noi îl celebrăm înseamnă „trecere” și nu „reîntoarcere”, întrucât Iisus nu s-a întors la starea precedentă, ci a traversat o frontieră spre o condiție ontologică mai slăvită, nouă și definitivă. De aceea, Hristos a trecut acum într-adevăr la o viață nouă.

Mariei Magdalena, Domnul Hristos îi spusese: „Nu mă atinge pentru că nu m-am suit încă la Tatăl” (Ioan 20, 17). O expresie care ne surprinde, mai ales dacă o confruntăm cu ceea ce se întâmplă cu neîncrezătorul Toma. Acolo, în foișorul cel de sus, însuși Cel Înviat a fost Cel care a arătat mâinile și coasta Apostolului pentru ca el să le atingă și din aceasta să dobândească certitudinea că era chiar El (cf. Ioan 20, 27). În realitate, cele două episoade nu sunt în contrast, dimpotrivă, unul ajută la înțelegerea celuilalt. Maria Magdalena ar vrea să-L aibă pe Învățătorul Său ca mai înainte, considerând Crucea drept o amintire dramatică ce trebuie uitată. De acum însă nu mai este posibil un raport cu Cel Înviat care să fie pur și simplu uman. Pentru a-L întâlni nu trebuie să ne întoarcem înapoi, ci să ne punem într-un mod nou în relație cu El: trebuie să mergem înainte! Iisus Hristos ne invită pe toți la această viață nouă, la această trecere… Noi nu-L vom vedea pe Iisus Hristos îndreptându-ne înapoi. Este ceea ce i s-a întâmplat lui Toma. Domnul Iisus îi arată rănile nu pentru a uita Crucea, ci pentru a o face de neuitat și pe viitor. Tocmai spre viitor, de fapt, este îndreptată de acum privirea. Datoria ucenicului este de a mărturisi moartea și Învierea Învățătorului Său și viața Sa cea nouă. Din acest motiv Domnul Iisus îl invită pe prietenul său lipsit de credință să-L „atingă”: vrea să-l facă martor direct al Învierii Sale.

Noi toți, întocmai ca și Maria Magdalena, Toma și ceilalți Apostoli, suntem chemați să fim martori și mărturisitori ai morții și Învierii lui Hristos. Nu putem păstra pentru noi această mare veste: „L-am văzut pe Domnul!” (Ioan 20, 25). Să ne ajute Maica Domnului să gustăm pe deplin bucuria pascală, pentru ca, susținuți de tăria Duhului Sfânt, să devenim capabili să o răspândim la rândul nostru oriunde trăim și activăm.

(Citit de 35 ori)