Duminica Sfinților Români

By | 09/06/2018

Zilele care urmează după solemnitatea Rusaliilor și a Preasfintei Treimi ne invită să reflectăm asupra mărturiei pe care Duhul Sfânt o trezește în cei botezați, punând în mișcare viața lor, deschizând-o spre binele celorlalți. Domnul Iisus Hristos a încredințat ucenilor Săi și nouă tuturor o misiune mare: „voi sunteți lumina lumii” (cf. Mat. 5, 14). Acesta este o imagine care ne face să ne gândim la comportamentul nostru, pentru că lipsa sau excesul de „lumină” ne împiedică să vedem. Cine poate cu adevărat să facă lumină care luminează lumea, este numai Duhul lui Hristos! 

„Dumnezeu este Lumină”, ne amintește Sfântul Apostol Ioan, rezumând nu o teorie gnostică, ci „vestea pe care am auzit-o de la El” (1 Ioan 1,5), de la Iisus Hristos. În Evanghelie, el citează cuvintele primite din gura Învățătorului: „Eu sunt Lumina lumii. Cine îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12). Întrupându-se, Fiul lui Dumnezeu s-a manifestat ca lumină. O lumină prezentă nu numai în exterior, în istoria lumii, dar de asemenea în interiorul omului, în istoria sa personală. A devenit unul dintre noi, dând un sens și o valoare reînnoită existenței noastre pământești. Astfel, respectând libertatea umană, Hristos devine „lumina lumii”. El este lumina care strălucește în întuneric (cf. Ioan 1,5).

Doar dacă vom fi dispuși să fim lumină vom deveni ceea ce Domnul Iisus vrea să fim, adică „lumină lumii” (Mat. 5, 14). Domnul Iisus însă oferă ceva, iar „spiritul lumii” oferă cu totul altceva. În Epistola către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel ne spune că Iisus Hristos ne conduce de la întuneric la lumină (cf. Efes. 5,8). Poate că marele Apostol se gândește la lumina care l-a orbit pe el, persecutorul creștinilor, pe drumul spre Damasc. Mai târziu, când și-a recăpătat vederea, nimic nu a mai fost ca înainte. A renăscut la o nouă viață și nimic nu i-ar fi putut răpi noua și tainica bucurie profundă.

Mântuitorul ne cheamă să alegem între aceste două căi, care se află în competiție pentru sufletele noastre. Decizia se referă la esența și provocarea timpului prezent. Ca să spunem în inimile noastre: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice” (Ioan 6, 68). Domnul Iisus Hristos are cuvintele vieții veșnice. Lumea pe care cei de astăzi o moștenesc este o lume care are nevoie disperată de un nou sens al comuniunii, dialogului și al solidarității umane. Este o lume care are nevoie să fie atinsă și vindecată de frumusețea și bogăția iubirii Preasfintei Treimi. Are nevoie de mărturisitori ai acestei iubiri, precum au fost Sfinții Români. Ca misionari ai Cuvântului în cel de-al Treilea Mileniu, misiunea tinerilor, a familiilor este să păstreze și să conserveze vie conștiința prezenței Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndeosebi prin participarea la celebrarea Sfintei Euharistiei, memorial al morții Sale mântuitoare și al învierii Sale atotslăvite. Suntem chemați toți, precum odonioară Sfinții noștri români, să păstrăm vie amintirea cuvintelor vieții pe care El le-a rostit, a faptelor minunate de milostivire și bunătate pe care le-a săvârșit. Suntem chemați toți să amintim în mod constant lumii „puterea lui Dumnezeu spre mântuire” (Rom. 1,16)! Suntem invitați să facem să strălucească frumusețea Evangheliei, compendiu al iubirii dumnezeiești, în fața lumii secularizate, care trăiește ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Suntem îndemnați să oferim întregului popor creștin o clară mărturie de sfințenie. Să fim mereu epifania lui Hristos și a iubirii Sale milostive, și nimic să nu ne împiedice să ducem la împlinire această vocație și misiune. Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, învățătoare a desăvârșitei conformări la Fiul ei dumnezeiesc, să vă sprijine și să vă ocrotească în diferitele încercări pe care sunteți chemați să le depășiți.

(Citit de 18 ori)