Taborul, un moment anticipat de lumină

By | 04/08/2018

Evanghelia ne vorbește despre episodul Schimbării la față (Mat. 17, 1-9 ; Marc. 9,2-10 ; Luc. 9, 28-36): Iisus se arată în slava Sa înainte de jertfa de pe Cruce și Dumnezeu Tatăl îl proclamă Fiul Său predilect, Cel iubit, și îi invită pe ucenici să-L asculte. Glasul Tatălui, în prezența profeților Moise și Ilie, arată că toate profețiile se împlinesc în Hristos. Prezența lui Dumnezeu-Tatăl este redată în icoanele vechi ale praznicului prin Mâna dumnezeiască, în semnul binecuvântării. Sfântul Ioan Damaschinul învață că „Hristos S-a schimbat la Față nu asumând ceea ce nu era, ci arătându-le apostolilor Săi ceea ce era, deschizându-le ochii și, din orbi cum erau, făcându-i văzători”. 

Iisus merge pe un munte înalt și ia cu Sine trei apostoli – Petru, Iacob și Ioan -, cei care îi vor fi aproape în mod deosebit în agonia sfâșietoare, pe un alt munte, cel al Măslinilor. Cu puțin timp înainte, Domnul prevestise Patima Sa, iar apostolul Petru nu a reușit să înțeleagă de ce Domnul, Fiul lui Dumnezeu, vorbise despre suferință, respingere, moarte, cruce, ba chiar s-a opus cu tărie acestei perspective. Acum, Iisus ia cu sine pe cei trei ucenici pentru a-i ajuta să înțeleagă că drumul pentru a ajunge la slavă, drumul de iubire luminoasă care învinge întunericul, trece prin dăruirea totală de sine, trece prin jertfa Crucii. Și Domnul mereu din nou trebuie să ne ia cu El, cel puțin pentru a începe să înțelegem că dăruirea este drumul necesar.

Schimbarea la față este un moment anticipat de lumină care ne ajută și pe noi să privim spre pătimirea lui Iisus cu ochii credinței. Aceasta, da, e un mister al suferinței, dar este și „mântuitoare pătimire” pentru că este – în nucleu – o taină a iubirii extraordinare a lui Dumnezeu, este exodul definitiv care ne deschide poarta spre libertatea și noutatea Învierii, a mântuirii de rău. Avem nevoie de lumina Învierii în parcursul nostru cotidian, deseori marcat și de întunericul răului!

Asemenea celor trei apostoli din Evanghelie, și noi avem nevoie să urcăm muntele schimbării la față pentru a primi lumina lui Dumnezeu, pentru ca Chipul Său să ilumineze chipul nostru. Și chiar în rugăciunea personală și comunitară noi îl întâlnim pe Domnul nu ca o idee, sau ca o propunere morală, dar ca o persoană care vrea să intre în comuniune cu noi, care vrea să fie prieten și vrea să reînnoiască viața noastră pentru a o face asemenea cu a Lui.

(Citit de 22 ori)