Adormirea Maicii Domnului

By | 14/08/2018

Luna august se desfășoară calendarisitic sub spectrul luminos al Sărbătorii Adormirii Maici Domnului, praznic de lumină, nădejde și bucurie al mănăstirilor sfinte din România, Putna, Nicula, Sâmbăta de Sus, Hodoș-Bodrog etc., precum și a Catedralelor Episcopale de la noi, Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, Vechea Catedrală arhiepiscopală din Buzău, Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeş, Catedrala din  Giurgiu, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Oradea, cunoscută ca „Biserica cu Lună” etc. Această sărbătoare a fost mereu aproape de inima poporului român, încă din primele secole ale creștinismului, sărbătoarea, după cum se știe, celebrează înălțarea și cu trupul a creaturii pe care Dumnezeu și-a ales-o ca și mamă și pe care Domnul Iisus pe Cruce a dat-o ca mamă a întregii umanități. Adormirea și înălțarea Maicii Domnului evocă o taină istorico-eshatologică care ne privește pe fiecare dintre noi întrucât strălucește aici jos ca și semn de nădejde sigură și mângâiere pentru poporul peregrin spre împărăție. Fiind însă atât de ancorați în grijile zilnice uităm această mângâietoare realitate spirituală, care constituie un important adevăr de credință.

Ce trebuie făcut ca acest semn luminos de nădejde să fie perceput tot mai mult de societatea de astăzi? Există astăzi oameni care trăiesc ca și cum nu ar trebui să moară vreodată sau ca și cum totul ar trebui să se termine finalmente cu moartea. Unii trăiesc considerând că omul este singurul artizan al propriei meniri istorice, ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ajungând câteodată până acolo încât să nege că ar mai fi loc pentru Dumnezeu în lumea noastră. Marile succese civilizatorii ale tehnicii și ale științei, care au îmbunătățit în mod semnificativ condițiile de viață ale omenirii, lasă totuși fără soluție frământările cele mai profunde ale sufletului omenesc. Doar deschiderea către taina lui Dumnezeu în istorie, care este Iubire, poate să astâmpere setea de adevăr și de fericire a inimii noastre, doar perspectiva veșniciei poate da valoare autentică evenimentelor cotidiene și istorice și, mai ales, misterului fragilității umane, a suferinței și a morții.

Contemplând-o pe Maica Domnului în slava cerească, înțelegem că nici pentru noi pământul nu este căminul definitiv și că, dacă trăim privind spre bunurile cerești, într-o zi vom împărtăși însăși slava sa și chiar acest pământ va deveni mai frumos. Pentru aceasta, în ciuda miilor de greutăți zilnice nu trebuie să ne pierdem seninătatea, optimismul, curajul și pacea. Semnul luminos al Celei Înălțate la cer întru slava Fiului Său strălucește și mai mult peste noi toți atunci când par să se adune la orizont umbre triste de durere, suferință și de părăsire. De un lucru suntem siguri: din înălțimea ei celestă Maica Domnului urmărește pașii noștri cu dulce îngrijorare, ne luminează sufletul în ceasul întunericului și al deprimării personale, ne liniștește mintea cu mâna sa maternă de Maică a creștinilor. Susținuți de conștiința acestor adevăruri cotidian experimentate, să înaintăm plin de încredere pe drumul nostru de implicare și angajare socială acolo unde Providența ne conduce. Să mergem înainte în viața noastră sub călăuzirea Maicii Domnului.

(Citit de 21 ori)