Nașterea Maicii Domnului

By | 07/09/2018

La începutul unui an nou bisericesc, Biserica ne face să contemplăm persoana Fecioarei Maria ca icoană a sfințeniei. Promisiunea veche, de generații, se împlinește în persoana sa. Maica Domnului s-a născut într-o familie, imagine prototip a familiei creștine a lui Dumnezeu. Ea a crezut în cuvintele îngerului, l-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, a devenit Maică a Domnului. Prin intermediul ei, prin intermediul „da”-ului ei, a venit împlinirea timpului. Ea ni se prezintă ca vas plin mereu de amintirea lui Iisus Hristos, Tron al Înțelepciunii, din care să luăm pentru a avea interpretarea coerentă a învățăturii Sale. Astăzi ne oferă posibilitatea de a percepe sensul evenimentelor care ne ating personal pe noi, familiile noastre, țările noastre și lumea întreagă. Acolo unde nu poate ajunge rațiunea filozofilor, nici tratativele politice, acolo poate să ajungă tăria credinței pe care o aduce harul dumnezeiesc al Evangheliei lui Hristos și care poate să deschidă mereu noi căi rațiunii, dialogului și tratativelor.

 „Fericită ești tu, Marie, pentru că l-ai dat lumii pe Fiul lui Dumnezeu; dar și mai fericită ești tu pentru că ai crezut în El. Plină de credință l-ai zămislit pe Iisus mai întâi în inimă și apoi în sânul tău, pentru a deveni Maica tuturor celor care cred (cf. Augustin, Sermo 215, 4). Extinde, Maică, asupra noastră binecuvântarea ta în această zi a Nașterii Tale; arată-ne fața Fiului tău Iisus Hristos, care dăruiește lumii întregi milostivire, mângâiere și pace sufletească.

(Citit de 11 ori)