Înălțarea Sfintei Cruci

By | 14/09/2018

Fiul Omului trebuie să fie înălțat, pentru ca oricine crede întru El să aibă viața veșnică (cf. Ioan 3, 14-15). În această zi a Înălțării Sfintei Cruci Îl adorăm și Îl lăudăm pe Domnul Iisus Hristos, deoarece cu Sfânta Sa Cruce a mântuit lumea. Cu moartea și învierea Sa a deschis larg porțile Cerului și ne-a pregătit un loc, pentru ca nouă, cei care Îl urmăm, să ne fie dăruit să participăm la Slava Sa necreată. În bucuria biruinței mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, de Înălțarea Sfintei Cruci, Biserica predica Evanghelia care oferă viață și nădejde lumii. Mulți ar putea să fie ispitiți să întrebe de ce noi creștinii celebrăm/cinstim un instrument care a fost de pedeapsă, un semn de suferință, de înfrângere și de faliment. Este adevărat că crucea exprimă toate aceste semnificații. Și totuși din cauza celui care a fost înălțat pe Cruce pentru mântuirea noastră, reprezintă și triumful definitiv al iubirii lui Dumnezeu asupra tuturor relelor lumii. Suferința și moartea, care erau consecințe ale păcatului, au devenit mijlocul însuși prin care păcatul a fost învins. Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit pe altarul Crucii, și totuși din jertfirea jertfei a izvorât o viață nouă: puterea celui rău a fost distrusă de către puterea iubirii care se jertfește pe Sine. De aceea, Crucea este cel mai mare și mai misterios lucru din ceea poate apărea la prima vedere. Fără îndoială a fost un instrument de tortură, de suferință și de înfrângere, dar în același timp exprimă noua și completa transformare, biruința definitivă asupra acestor rele, și aceasta îl face simbolul cel mai elocvent al nădejdei pe care lumea l-a văzut vreodată. Vorbește tuturor celor care suferă – cei asupriți, marginalizați, prigoniți, nedreptățiți, bolnavi, săraci, imigranți, victime ale violenței – și le oferă lor nădejdea că Dumnezeu poate să transforme suferința lor în bucurie, izolarea lor existențială în comuniune, moartea lor în viață. Dăruiește nădejde fără limite lumii noastre imorale și decăzute.

Iată de ce lumea are nevoie de Cruce. Ea nu este pur și simplu un semn sau un simbol privat de devoțiune, nu este un semn distinctiv de apartenență la vreun grup în interiorul societății, și semnificația Crucii cea mai profundă nu are nimic de a face cu impunerea unui crez sau a unei filozofii. Vorbește despre nădejde, vorbește despre iubire, vorbește despre asumare și atitudine, vorbește despre biruința non violenței asupra asupririi, vorbește despre Dumnezeu care îi ridică pe cei smeriți, care dă putere celor slabi, care face să fie depășite diviziunile, scindările și ura să fie învinsă cu iubire. O lume fără Crucea lui Iisus Hristos ar fi o lume fără orizont eshatologic, ar fi o lume fără de nădejde vindecătoare, o lume în care chinul și brutalitatea s-ar dezlănțui, cel slab ar fi exploatat și aviditatea ar avea ultimul cuvânt. Inumanitatea omului față de om s-ar manifesta în multe feluri și mai oribile sau terifiante, așa cum istoria ne arată atâtea fețe ale terorii, demonismului și vărsării de sânge, și nu ar exista cuvântul sfârșit la cercul malefic al violenței. Numai Crucea îi pune capăt. În timp ce nici o putere pământească nu poate să ne salveze de consecințele păcatului nostru, și nici o putere pământească nu poate să înfrângă nedreptatea încă de la izvorul ei, totuși intervenția salvatoare, proniatoare și mântuitoare a Dumnezeului nostru milostiv a transformat realitatea păcatului și a morții în opusul ei. Acest lucru îl mărturisim și celebrăm atunci când dăm mărire Crucii Mântuitorului nostru.

(Citit de 22 ori)