Te Deum – aducere de mulțumire pentru anul 2018 ce se apropie de sfârșit

By | 30/12/2018

Prin imnul Te Deum reparcurgem istoria mântuirii acolo unde, printr-un plan tainic al lui Dumnezeu, găsesc loc și sinteză și diferitele/multiplele evenimente ale vieții noastre din acest an care a trecut 2018. Credința vie ne face să contemplăm și să simțim că Iisus Hristos,  Cuvânt făcut trup, a dat plinătate timpului lumii și istoriei umane. Această percepție duhovnicească a plinătății alimentează un sentiment profund de mulțumire și de recunoștință, ca unic răspuns uman vrednic de darul imens al lui Dumnezeu. O recunoștință mistuitoare care, pornind de la contemplarea acelui Prunc înfășat în scutece și pus într-o iesle, se extinde la tot și la toți, la lumea întreagă. Este un „mulțumesc” care reflectă harul Evangheliei; nu vine de la noi, ci de la Iisus Hristos; nu pleacă de la eu, ci de la Preasfânta Treime, dar implică eu-l și pe acel noi. În această atmosferă divină creată de Duhul Sfânt, noi înălțăm către Dumnezeu aducere de mulțumire pentru anul 2018 ce se apropie de sfârșit, recunoscând că tot binele este darul lui Dumnezeu.

În timp ce ajunge la final anul 2018,  adunăm, ca într-un coș, zilele, săptămânile, lunile pe care le-am trăit, pentru a oferi totul lui Dumnezeu. Și să ne întrebăm în mod sincer și curajos: cum am trăit timpul pe care El ni l-a dăruit? L-am folosit mai ales pentru noi înșine, pentru interesele noastre, sau am știut să îl folosim și pentru alții? Cât timp am consacrat pentru a sta cu Dumnezeu, în rugăciune zi și noapte, în tăcere meditativă, în priveghere tainică și neștiută de lume, în adorație permanentă? Și apoi să ne gândim, noi românii, să ne gândim la această țară. Ce anume s-a întâmplat în acest an al Centenarului și a Referendumului pentru familie? Ce anume se întâmplă și ce anume se va întâmpla? Cum este viața creștină în orașele și satele din România? Multe, foarte multe depind de noi toți! Cum este calitatea „cetățeniei” noastre de români? Anul acesta am contribuit, din „puținul” nostru, să o facem curată, ordonată, primitoare? De fapt, fața unei țări este ca un mozaic ale cărui pietricele sunt toți cei care locuiesc în ea. Desigur, cel care este învestit cu autoritate are responsabilitate mai mare, dar fiecare dintre noi este coresponsabil, în bine și în rău.

Fiecare moment al vieții noastre nu este provizoriu, este definitiv, și fiecare faptă a noastră este încărcată de veșnicie; de fapt, răspunsul pe care îl dăm astăzi, aici și acum, lui Dumnezeu care ne iubește în Iisus Hristos, are incidență asupra viitorului nostru. Viziunea biblică și creștină a timpului și a istoriei nu este ciclică, ci liniară: este un drum care merge spre o împlinire. Un an care a trecut nu ne duce deci la o realitate care se termină, ci la o realitate care se împlinește, este un nou pas spre scopul care se află în fața noastră: un scop de nădejde, o țintă de fericire, pentru că îl vom întâlni pe Dumnezeu, motivul nădejdei noastre și izvorul bucuriei noastre.

(Citit de 16 ori)