Duminica după Botezul Domnului, la Mănăstirea Hodoș Bodrog

By | 13/01/2019

De aceea, Biserica nu acționează pentru a extinde „puterea” ei sau pentru a afirma „stăpânirea” sa, ci pentru a-L duce tuturor pe Hristos, mântuirea lumii. Noi nu cerem altceva decât să ne punem în slujba umanității, în special a celei mai suferinde și marginalizate, deoarece credem că angajarea de a vesti Evanghelia oamenilor din timpul nostru este, fără îndoială, o diaconie adusă nu numai comunității creștine, ci și întregii societăți umane, care actualmente cunoaște cuceriri civilizatorii minunate, dar se pare că a pierdut noima și simțul realităților din urmă ale împărăției, déjà prezentă, și chiar al existenței.

În Duminica după Botezul Domnului a fost citită pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 4, versetele 12-17. Cuvintele „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17) sunt, de fapt, cuvintele prin care Hristos Domnul începe propovăduirea Evangheliei Sale. „Pocăinţa adevărată este o schimbare, dar nu o schimbare cu trompete, cu publicitate” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Omilia rostită astăzi, 13 ianuarie 2019). Ce este împărăția cerurilor? Domnul Iisus nu se preocupă să explice. O enunță încă de la începutul Evangheliei Sale: „Împărăția cerurilor este aproape”. Și astăzi este aproape, printre noi, totuși n-o arată niciodată direct, ci mereu din reflexie, relatând prin parabole acțiunea unui stăpân, a unui rege, a zece fecioare… Preferă s-o lase să fie intuită, cu parabole și asemănări, manifestându-i mai ales efectele: împărăția cerurilor este capabilă să schimbe lumea, ca plămada ascunsă în aluat, ea este mică și smerită ca un grăunte de muștar, care totuși va deveni mare ca un arbore. Împărăția lui Dumnezeu se face prezentă în persoana însăși lui Iisus Hristos. Hristos este comoara ascunsă, Hristos este mărgăritarul de mare valoare. Se înțelege bucuria semănătorului și a negustorului: au găsit! Este bucuria fiecăruia dintre noi atunci când descoperim apropierea și prezența lui Hristos Domnul în viața noastră. O prezență care transformă existența și ne face deschiși la exigențele semenilor o prezență care invită să primim orice altă prezență, și pe cea a străinului și a repudiatului. Este o prezență primitoare, este o prezență bucuroasă, este o prezență rodnică: așa este împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.

Într-adevăr, întreaga omenire are vocația totală de a se întoarce la izvorul său, care este Dumnezeu, singurul în care va găsi împlinirea sa finală prin restaurarea tuturor lucrurilor în Hristos: „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei, 4, 16). Dispersarea, multiplicitatea, conflictul, dușmănia vor fi împăcate cu învierea și preamărirea lui Hristos, care atrage toate lucrurile la Sine, le reînnoiește, le face părtașe de bucuria veșnică a lui Dumnezeu. Viitorul noii creații strălucește deja în lumea noastră și aprinde, chiar dacă printre contradicții și suferințe, nădejde de viață nouă. Misiunea Bisericii este aceea de a înnobila cu nădejde toate popoarele, toată „Galileea neamurilor” (Matei, 4, 15). Pentru aceasta Biserica cheamă, îndreptățește, sfințește și trimite ucenicii săi să vestească împărăția lui Dumnezeu, pentru ca toată „Galileea neamurilor” să devină poporul lui Dumnezeu. Numai în această misiune se înțelege și se autentifică adevăratul drum istoric al umanității. Misiunea către toți, oikoumene, trebuie să devină o constantă fundamentală a vieții Bisericii. Vestirea, mărturisirea și trăirea Evangheliei trebuie să devină pentru noi, așa cum a fost deja pentru sfântul Ioan Botezătorul, pentru sfântul Apostolul Pavel, angajare care nu se poate omite și care este primară.

(Citit de 35 ori)